Ce este pacea minții? Este un gând, un sentiment sau o alegere pe care trebuie să o facem zilnic? Cum putem fi liniștiți într‑o lume în care există continuă incertitudine, stress, conflicte și crize? Aceste întrebări le‑am avut în minte de ani buni. Totuși, perspectiva mea asupra păcii s‑a schimbat de‑a lungul anilor.

Pe când aveam 20 de ani viața mi se părea captivantă și motivantă. Scopul meu era să explorez lumea, să întâlnesc oameni noi și să trăiesc experiențe noi. Pe când aveam 30 de ani trăisem deja în trei țări din Europa (România, țara mea natală, Ungaria și Spania) și lucram la proiecte în UK și Danemarca. Era o perioadă de creștere și de învățare. Totuși, extenuarea și anxietatea au început să‑și facă simțită prezența, iar sufletul meu a început să tânjească după odihnă și calm, după o semnificație mai profundă a vieții decât să cutreier lumea din loc în loc, să sar de la o slujbă la alta și de la un grup de prieteni la altul.

Puțin știam atunci despre planul lui Dumnezeu pentru viața mea. În 2011, El m‑a condus către un grup de misionari creștini care au ajuns să‑mi fie prieteni dragi. Ca voluntar al ONG‑ului lor, am găsit un scop nou: să dăruiesc comunității. Cu trecerea timpului, bunătatea, dragostea și grija lor veritabilă pentru oameni s‑au arătat tot mai mult. Ei aveau tot timpul o aură de pace, bucurie sinceră, credință și înțelepciune. Ei m‑au luat blând de mână și m‑au adus la Iisus, lucru pentru care le voi fi mereu recunoscătoare.

Am crezut că odată ce mi‑am deschis inima Domnului, cărarea mea va fi lină. Însă viața mea încă implică suferințe sufletești, eșecuri și instabilitate, iar eu încă fac alegeri nepotrivite și greșeli. Iisus a spus că vom avea probleme în lume. Cu toate acestea, putem avea pace în El și asta ar trebui să ne bucure. (Vezi Ioan 16:33.) El a mai spus și că „Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v‑o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).

Putem apela întotdeauna la Iisus în momentele haotice și de necaz. Cuvintele și promisiunile Sale ne susțin și ne mângâie. Compasiunea și înțelepciunea Sa au fost întotdeuna cu mine, să mă ajute să îmi găsesc calmul și tăria, credința și bucuria.

Deci, poate că mintea mea percepe pacea ca pe o experiență sau o stare. Dar, în final, ne găsim pacea când avem încredere în Dumnezeu și simțim dragostea sa neclintită, necondiționată și veșnică.