O modalitate prin care noi, creștinii, suntem tentați să ne ascundem lumina este să ne comparăm abilitățile cu cele ale altora. Mă uit la cântărețul care cântă niște cântece așa de minunate și emoționate de slavă și mă întreb ce poate face vocea mea scârțâită în comparație cu a lui. Aud cuvintele puternice ale vreunui pastor sau orator, sau ale cuiva care știe foarte bine Biblia, iar cuvintele și mărturia mea par slabe. Mă uit cu uimire la cineva care conduce o muncă de caritate sau face ceva de impact în comunitate și simt că impactul meu este mărunt.
Abilitățile mele sunt mai silențioase. Ele par mai mult ca „vioara a doua”, cum ar fi să‑i susțin pe cei care strălucesc, să‑i încurajez pe cei care conduc și să slujesc în spatele cortinei. În clipa în care îmi minimalizez abilitățile și mă gândesc că nu sunt de folos este clipa în care mărturia noastră colectivă începe să slăbească și lumina noastră să pâlpâie. Și asta mi s‑a întâmplat de mai multe ori decât sunt dispusă să admit.
Scriptura vorbește despre asta:
„Avem felurite daruri, după harul care ne‑a fost dat…să le întrebuințăm” (Romani 12:6).
„Fiecare să rămână în chemarea pe care o avea când a fost chemat” (1 Corinteni 7:20).
„Dacă toate are fi un singur mădular, unde ar fi trupul? Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup” (1 Corinteni 12:19-20).
Pentru Dumnezeu toate abilitățile noastre sunt importante. De fapt, noi avem cel mai mare impact atunci când ne folosim abilitățile, chiar și pe cele silențioase, cât mai bine putem. Abilitățile noastre sunt concepute să fie folosite în combinație cu altele, armonizându‑se cu toate și susținându‑se unele pe altele. Într‑o orchestră fiecare instrument contează, sunetul fiecăruia este necesar pentru experiența completă. O orchestră doar cu viori, în care toate cântă aceleași note, în aceeași tonalitate, nu are nici pe departe același impact ca atunci când diferite instrumente cu corzi, de suflat, de alamă și de percuție se alătură să creeze simfonia.
Deci, te provoc să‑ți folosești abilitățile „tare”. Tu faci parte din orchestra mare și frumoasă a lui Dumnezeu. Notele pe care trebuie să le cânți tu contează. Amintește‑ți că sunetul piculinei nu vine de la vioară.