Seara trecută m‑a trezit un apel telefonic de urgență. Chinuindu‑mă să mă trezesc m‑am îmbrăcat, mi‑am luat cheile de la mașină și am fugit să mă ocup de acea mică urgență. Cineva avusese un mic accident târziu în noapte și avea nevoie să fie luat cu mașina. Eram cam buimacă dar tot mă gândeam la cum ar fi putut fi mai rău. Deci am încercat să‑mi calmez inima neliniștită pentru următoarea oră ca să mă ocup de detalii și să‑i duc pe toți în siguranță acasă.

În timp ce conduceam pe străzi necunoscute în toiul nopții mă rugam în mintea mea pentru toți cei ce fuseseră implicați și pentru înțelepciune și protecție. În mare parte îi mulțumeam lui Dumnezeu că are așa de bine grijă de noi, chiar și în situații dificile și chiar în ciuda greșelilor noastre.

După mai multe ore, ajunsă în cele din urmă înapoi în pat, am continuat să mă rog și să pun toate aceste lucruri în mâinile lui Dumnezeu. Mi‑am reamintit de câteva versete din Biblie și am ascultat câteva înregistrări inspirante de devoțiune. Singură în noapte cu Iisus am pierdut noțiunea timpului.

Apoi mi‑am dat seama că nu îmi mai este somn. Adrenalina care‑mi cuprinsese trupul și mă trezise de‑a binelea atunci când a trebuit să trec la acțiune încă mă afecta. Așa că doar am stat în pat ascultând, rugându‑mă și întărindu‑mi credința până am văzut prin geam primele raze de lumină ale următoarei zile. Apoi am adormit profund pentru câteva ore și m‑am trezit foarte împrospătată și pregătită pentru ziua ce mă aștepta.

A fost o noapte neobișnuită și de felul de care aș fi recunoscătoare să nu am prea des. Însă deși nu am putut să‑mi controlez reacțiile față de stresul nopții, m‑am simțit iubită și îngrijită. Deși nu am putut dormi, m‑am odihnit în brațele lui Dumnezeu, iar asta a fost de ajuns. Deși uneori se întâmplă și lucruri rele, El ne protejează de accidente mai grave și de probleme mai mari.

Umbrele nopții pot fi lungi. Ne‑am putea simți pierduți, confuzi și stresați, dar n‑ar trebui să facem față singuri întunericului. Când Îl chemăm, Dumnezeu este mereu disponibil să ne ajute, să ne protejeze și să ne aline până se face ziuă și întunericul s‑a dus.