Sérgio trecea printr-o criză financiară severă. Luase un împrumut mare în valută şi, din cauza unei schimbări drastice a ratei valutare, acum datoria lui era de două ori mai mare decât tot ce poseda.
Principalul creditor al lui Sérgio era socrul său, un om foarte bogat. Într-o zi el i-a spus lui Sérgio: „Ştiu că nu o duci bine cu banii şi vreau să te ajut. Nu mai trebuie să-mi plăteşti rata lunară la banii pe care ţi i-am împrumutat. De fapt, aş vrea să-ţi anulez întreaga datorie.”
Asta l-ar fi ajutat pe Sérgio să-şi poată renegocia celelalte datorii şi să-şi ţină firma pe linia de plutire, însă Sérgio refuză oferta.
„Nu vă pot lăsa să faceţi lucrul acesta, domnule. Este vorba de principiu. Trebuie să plătesc tot ce datorez.”
Bătrânul încercă să-l convingă:
„Ce îmi plăteşti tu în fiecare lună nu acoperă nici măcar dobânda la banii pe care ţi i-am împrumutat. Şi, pe lângă asta, eşti căsătorit cu singura mea fiică. Când voi muri – ceea ce nu va fi peste prea mult timp – tot ce am va fi al ei şi al tău. Aici nu se pune problema de principiu, ci de mândrie prostească.”
Însă Sérgio insistă cu încăpăţânare în încercarea sa zadarnică de a plăti socrului ce împrumutase de la el. În final Sérgio dădu faliment şi îşi pierdu firma şi aproape tot ce mai avea.
Bineînţeles că ar trebui să ne plătim datoriile. Însă Sérgio este precum mulţi oameni care refuză iertarea pe care Dumnezeu le-o oferă cu atâta generozitate şi insistă să-şi plătească singuri datoriile. Ei încearcă, prin fapte bune, prin sacrificii şi abstinenţă, să plătească ceea ce nu poate fi plătit, când ar putea să înceapă să scrie o poveste nouă a vieţii lor acceptând ca Iisus să plătească pentru greşelile lor.
Iisus oferă fiecărui om, bărbat, femeie şi copil, iertarea deplină. Tot ce trebuie să facem este să o acceptăm.