Cadoul neașteptat

Am un prieten bun care mi‑a povestit ceva ce s‑a întâmplat de ziua lui de naștere. Mașina lui era la reparat, iar în acea zi conducea pe cineva în mașina respectivului, într‑o excursie de o zi. După acea zi lungă trebuia să treacă pe la atelier să își ridice mașina lui, de aceea plecase cu o sumă substanțială de bani la el ca să plătească pentru reparații.

Însă când a ajuns la atelier a constatat că plicul cu banii pentru reparații nu mai era în geanta lui, acolo unde îl pusese cu mare grijă. Atunci l‑a sunat repede pe proprietarul mașinii pe care o condusese, să vadă dacă banii nu căzuseră cumva din geantă în mașină.

„Nu, îmi pare foarte rău, nu îi văd” primi răspunsul.

Prietenul meu fu copleșit de un sentiment teribil de descurajare, combinat cu oboseala zilei de șofat. Nu avea ce să facă decât să Îl implore pe Dumnezeu să facă cumva să își recupereze banii. Deși șansa asta era extrem de mică.

Avea inima împovărată și o migrenă puternică, iar ziua lui de naștere, dintre toate zilele, a devenit un dezastru. Chinuindu‑se cu migrena și îngrijorarea pentru bani și învinovățindu‑se pentru această pierdere, se frământă câteva ore să își dea seama cum de se întâmplase una ca asta. În cele din urmă hotărî să lase întreaga situație în mâinile lui Dumnezeu și să aibă încredere în El.

A doua zi se duse la muncă mai liniștit, gândind că totul se va rezolva cumva. Nu se mai gândea că va vedea vreodată acei bani; dar știa că Dumnezeu va avea grijă cumva de toate lucrurile.

În cursul dimineții primi un telefon. Era femeia pe care o condusese în ziua precedentă. „Am găsit plicul cu bani când ne‑am uitat din nou prin mașină”, spuse ea. „Așa că îl avem aici, în siguranță, pentru tine”.

Ce ușurare și un motiv de recunoștință. Prietenul meu fu bucuros că a lăsat totul în grija lui Dumnezeu.

Putea fi tentat să dispere. Însă el a ales să Îl slăvească pe Dumnezeu indiferent de situația cu care s‑a confruntat. Indiferent de ceea ce Dumnezeu făcea sau nu făcea pentru el, sau dacă Dumnezeu făcea ceva „bun” sau „rău” pentru el. Ceea ce conta era că el se încredea în Iisus. Știa că poate avea întotdeauna încredere în dragostea lui Dumnezeu, indiferent de provocările sau pierderile cu care se confrunta, deoarece Iisus a dat totul – chiar și propria Sa viață – pentru el.

Dacă Îl urmăm pe Iisus asta nu garantează că totul va merge întotdeauna așa cum vrem noi. Totuși, odată ce am făcut ceea ce puteam noi face, putem lăsa în seama Lui să facă ceea ce știe El că este cel mai bine. Chiar dacă am pierdut sau ni s‑a luat ceva, Dumnezeu ne va da întotdeauna ceea ce avem nevoie, sau ne va redirecționa, sau ne va arăta cum să ne descurcăm fără lucrul pe care îl consideram necesar. În toate situațiile trebuie să avem încredere că El nu va da greș niciodată și că El va face ca toate lucrurile să conlucreze spre binele nostru.

Cere credință să îndurăm momentele de încercare și de pierdere. Când ne străduim să avem o atitudine recunoscătoare în orice situație vom avea o predispoziție mai bună de a ne încrede în Dumnezeu să ne dea ceea ce știe El că este cel mai bine pentru noi.

Prietenul meu a primit ceva foarte prețios de la Iisus de ziua lui, darul credinței că poate avea întotdeauna încredere în El pentru toate lucrurile. Acesta este un cadou care rezistă pe veci.