În acest moment din viața mea subiectul morții îmi revine tot mai frecvent și nu este întotdeauna un gând fericit. Noi, creștinii, știm că moartea nu este sfârșitul călătoriei; dar oameni fiind, este normal să ne îngrijorăm și să ne înspăimânte.
N‑am fost scutit nici eu de teama și îndoiala referitor la acest proces de ieșire din viață și m‑am chinuit să‑mi păstrez credința despre minunățiile Raiului. Dar apoi mă gândesc la toți apostolii și oamenii măreți ai lui Dumnezeu de‑a lungul anilor, bărbați și femei care au murit împăcați, ținându‑se de promisiunile din Biblie despre viața de apoi.
Așa că m‑am refugiat și eu în adevărurile Bibliei, încercate și dovedite de milioane de oameni de‑a lungul secolelor. Citindu‑le și meditând asupra lor mi‑am găsit liniștea sufletească. M‑am hotărât că ar fi mai bine să mă pregătesc, să‑mi clădesc credința pe Scripturi, ce oferă cel mai bun fundament în fața morții.
Ca de obicei, ori de câte ori ne confruntăm cu îndoieli nu există cale mai bună de a le înlătura decât să mergem la Cuvântul lui Dumnezeu. Așa am găsit și eu multă alinare în diferite pasaje din Biblie, mai ales din Noul Testament, cum ar fi când Iisus i‑a spus Martei: „Eu sunt învierea și viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată”.1 Apoi o întreabă – adresându‑se, cumva, fiecăruia dintre noi: „Crezi lucrul acesta?” Chiar și numai auzindu‑L pe Iisus punându‑mi senin această întrebare mă liniștește iar răspunsul meu cu siguranță ar fi „Da Doamne, cred”.2
Gândindu‑mă la perspectiva morții, Iisus este punctul meu de focalizare. Știu că El este calea, adevărul și viața,3 și că El este învierea și viața,4 deci, de ce să mă mai îngrijorez?
Cuvintele Apostolului Pavel și atitudinea lui față de moarte sunt, de asemenea, o mare încurajare pentru mine. În loc să‑i fie groază de ea, Pavel o aștepta: „Unde îți este biruința, moarte? Unde îți este boldul, moarte?”5
Cu câțiva ani în urmă, în lunile dinaintea morții mamei mele, ea a avut o atitudine destul de pozitivă și era împăcată în ceea ce privește viața de apoi. Știa că făcuse multe greșeli în viață, dar făcuse pace cu Dumnezeu și i se predase Lui. Așa că nu se mai îngrijora; era, într‑un fel, deja în brațele Sale. Anticipa Raiul cu bucurie. Exemplul ei bun m‑a ajutat să‑mi liniștesc propriile temeri.
Dr. Dwight L. Moody a avut multe de spus în legătură cu moartea. Când cineva l‑a întrebat dacă avea harul să moară el a răspuns cu înțelepciune: „Nu. De ce aș avea? Doar nu mor încă.” Poate de aceea n‑am nici eu harul în fața morții. Dumnezeu ne va da acest har când vom avea nevoie de el. Și dacă ai chestiuni nerezolvate înainte de ziua aceea, adu‑le înaintea lui Dumnezeu și împacă‑te cu El chemându‑L pe Iisus în inima ta, ca să poți zbura spre brațele Lui când te va chema Acasă.