Mi‑ar plăcea să spun că eu nu mă stresez. Este adevărat că nu sunt o persoană foarte stresată sau stresantă. Însă adevărul este că, deși nu mă stresez pentru situații, sunt copleșită de gândurile și de planurile mele și de listele de lucruri pe care trebuie să le fac. Sunt afectată de eșec. Mă supără dacă nu reușesc să fac ceva ce mi‑am propus. Mă înfurii când simt că nu m‑am ridicat la nivelul așteptărilor celorlalți. Mă aștept la multe din partea mea, am multe țeluri și idealuri pe care nu le‑aș putea atinge niciodată, ceea ce mă poate face foarte iritată și dezamăgită.
Într‑o duminică cântam și eu cu alții imnul „One Day at a Time” („Zi după zi”). Am simțit că mă cuprinde frustrarea care mocnise în mine de o săptămână și am început să rostesc cuvintele cântecului către Iisus, imaginându‑mi că este în fața mea.
„Zi după zi, dragă Iisus,”
Cântând primul vers, l‑am cântat direct lui Iisus, încărcat de toată supărarea și sentimentul de incapacitate care mă copleșeau. Dar înainte ca să pot continua i‑am auzit vocea în inima mea, cântând următorul vers:
„E tot ce cer de la tine.”
Am amuțit în timp ce ceilalți continuau să cânte în jurul meu, fiindcă Iisus întorsese întregul înțeles al cântecului. Mi‑am imaginat întotdeauna cântecul ca fiind o cerere a cântăreței către Dumnezeu să stea alături de ea. Ea dorea o zi cu El, suficientă putere și viziune să facă ceea ce trebuia să facă și suficient din Iisus să răzbată încă o zi.
Dar, dintr‑o dată, am înțeles că nu era Dumnezeu cel care‑mi cerea toate acele schimbări, acele planuri pe termen lung și îmbunătățiri personale. Eram eu. Eu ceream de la mine mai mult decât se putea într‑o zi, eu ceream acele modificări și îmbunătățiri pe termen lung, deși Dumnezeu mi le cerea doar pentru o zi. Tot ce cerea El de la mine era să fiu credincioasă zi după zi.
Acum, când îmi amintesc ce mi‑a cântat El mie în acea zi, mă simt mai puțin ca un eșec din cauza lucrurilor pe care nu am reușit să le fac ieri și pentru ceea ce nu voi putea reuși să fac mâine. Fiindcă tot ce pot face este să trăiesc în prezent, zi după zi.