Trebuie să îmi supraveghez mâinile

Biblia are multe de spus despre puterea vorbelor noastre. Unul dintre versetele mele preferate este: „Pune, Doamne, o strajă înaintea gurii mele și păzește ușa buzelor mele”.1 Biblia a fost scrisă, evident, înaintea apariției mediilor de socializare electronice, deci nu spune nimic în legătură cu mesajele scrise. Recent am avut o experiență care m‑a învățat că avertismentele Bibliei despre cuvitele care îmi ies din gură ar trebui să mă ghideze în aceeași măsură să scriu cu aceeași prudență și călăuzire divină prin rugăciune.

Eu și trei colegi lucram la un proiect și din cauza programului nostru haotic, discutam de multe ori prin Facebook Messenger. Odată, John a lipsit de la o discuție online crucială și de aceea noi, ceilalți, nu am putut lua niște decizii care depindeau de informația pe care el era responsabil să o prezinte.

Exasperată de absența neașteptată și de timpul pierdut, am postat un mesaj pe grupul de chat: „Urăsc când încercăm să avem discuții de grup iar unii lipsesc!”

Până atunci John fusese un membru responsabil și de ajutor al echipei, dar după situația când a absentat a început să se arate neinteresat. Mai târziu am auzit de la un prieten comun că în ziua întâlnirii noastre importante lui John i‑a apărut o chestiune urgentă și nu a intenționat să neglijeze participarea la proiect. S‑a simțit rănit de comentariul meu și era aproape să decidă să se retragă din grup.

Mi‑am dat seama că dacă am fi avut o discuție față în față probabil că nu aș fi răbufnit cu acel comentariu. Dar laptopul a creat o barieră care m‑a făcut să mă simt în siguranță și să dau frâu liber oricărui comentariu care îmi venea în minte. Indiferent dacă frustrarea mea era sau nu validă, mi‑am dat seama că aveam ceva de învățat. „Pune, Doamne, o strajă înaintea degetelor mele și păzește mâinile mele când scriu”.

  1. Psalmul 141:3