Îmi amintesc când eram mic, crescând în SUA, că așteptam Ziua Recunoștinței cu aceeași nerăbdare precum Crăciunul. Îmi plăcea toamna cu culorile ei dramatice: maroul și galbenul, portocaliul și roșul copacilor din Valea Ohio care își ridică crengile în slavă de recunoștință lui Dumnezeu pentru vara călduroasă și însorită pe care El le‑a dăruit‑o. Încă o dovadă a gloriei divine înainte să își piardă frunzele, ca ele să cadă pe pământ și să fertilizeze solul.
Îmi plăcea să văd căpițele de fân pe câmp și cornul abundenței revărsându‑se de bunătăți, simbolul prosperității. Dar cel mai mult îmi plăcea când mergeam la casa bunicii și așteptam cu nerăbdare ca bunicul să servească curcanul iar toate rudele (mătuși, unchi și verișori) erau chemați să ia loc la masa mare din sufragerie.
Noi, copiii, ne plecam cu respect capetele în timp ce bunicul mulțumea lui Dumnezeu pentru mâncare și pentru încă un an de prosperitate. Apoi toți așteptau, pe cât de răbdători puteau, să ajungă și la ei platourile cu mâncare, iar ochii mei urmăreau atent bolul mare cu umplutura de curcan, rețeta bunicii!
Deși multe alte țări din lume au o zi a recunoștinței, în America se sărbătorește în a patra zi de joi din noiembrie. Inițial, Ziua Recunoștinței a fost sărbătorită de coloniști după prima recoltă din Lumea Nouă. A fost instaurată ca sărbătoare federală în 1863, când președintele Abraham Lincoln a proclamat ziua națională de „recunoștință și slavă față de Tatăl nostru care locuiește în Ceruri”.
Sper ca cei care sărbătoresc Ziua Recunoștinței în vremurile noastre moderne să își amintească și de Cel de la care provin toate aceste binecuvântări. Este minunat că există o zi pe an pentru recunoștință, însă Biblia îndeamnă copiii lui Dumnezeu să aducă mulțumiri tot timpul și pentru toate, nu numai o dată pe an.1
A trecut ceva vreme de când eram un băiețel la masa bunicii, cerând supliment de umplutură, iar lucrurile pentru care sunt cel mai recunoscător azi sunt sănătatea, soția mea iubitoare și, pur și simplu, încă o zi de viață în care să‑L slujesc pe „Tatăl nostru care locuiește în Ceruri”.
- Vezi 1 Tesaloniceni 5:18.↑