Ce a însemnat învierea lui Iisus pentru primii Lui ucenici? – Toţi aceia care au crezut în El cât timp a trăit pe pământ. Şi ce înseamnă pentru noi astăzi?
Când Iisus a împărţit Cina cea de Taină cu ucenicii Săi, cu doar câteva ore înainte de a fi arestat, judecat şi omorât, aceştia ajunseseră să înţeleagă că Iisus era Mesia (Salvatorul) despre care vorbiseră profeţii din Vechiul Testament. Însă modul cum înţelegeau ei lucrul acesta era diferit de modul cum îl înţelegem noi astăzi.
Evreii din Palestina primului secol credeau şi se aşteptau ca Dumnezeu să trimită un Mesia, însă după interpretarea lor a Scripturii trebuia să fie un rege pământesc care să elibereze Israelul de opresiunea şi dominarea altor naţiuni, lucru de care sufereau de secole. După cum vedeau ei, împărăţia ce urma să vină era una pământească.
Înţelegerea ucenicilor a faptului că Iisus era Mesia a fost, până în momentul morţii Sale, bazată tot pe această interpretare. Ei se aşteptau ca Iisus să fie regele învestit al Israelului fizic. Acesta a fost probabil motivul pentru care fraţii Iacov şi Ioan I-au cerut lui Iisus să stea la dreapta şi la stânga Lui atunci când va ajunge la putere. 1 Cu alte cuvinte ei vroiau o poziţie de vază atunci când El va conduce Israelul. Chiar şi după învierea Sa, ei au continuat să-L întrebe pe Iisus despre când anume va elibera Israelul şi va reface împărăţia pământească. 2
Alte evenimente din acea perioadă au sporit aşteptările în această direcţie. Ucenicii au fost probabil entuziasmaţi când au văzut mulţimile venite în Ierusalim pentru Paşti fluturând ramuri de palmier şi ovaţionându-L pe Iisus ca rege! 3 Când pelerini care nu ştiau cine era El, sau ce se întâmpla, au întrebat despre El, mulţimile care Îl urmau răspundeau: „Acesta este profetul Iisus”. 4 Pe parcursul misiunii Sale Iisus vindecase foarte mulţi oameni, a hrănit în mod miraculos cu miile, a grăit Cuvântul lui Dumnezeu cu autoritate şi nu cu mult timp în urmă Îl înviase pe Lazăr din morţi. Era în culmea popularităţii Sale şi se părea că mulţi oameni aveau mari aşteptări că El era Mesia cel aşteptat.
Totuşi, în ciuda tuturor aşteptărilor, nu după mult timp totul a început să meargă prost. În doar câteva zile Iisus a fost acuzat pe nedrept şi executat cu cruzime în cel mai înjositor mod. Toţi se aşteptau de la Mesia să-i aducă pe păgâni la judecată nu să sufere pe nedrept de mâna lor.
Îţi poţi imagina cât de devastatoare a fost pentru ucenicii Lui această răsturnare de situaţie! Învăţătorul pe care ei Îl urmaseră, Stăpânul lor iubit, cel despre care erau siguri că este Mesia, era mort. Erau confuzi şi descurajaţi, după cum se vede din relatarea întâmplării cu cei doi ucenici care, în ziua învierii, se îndreptau spre un sat numit Emaus. Iisus cel înviat s-a apropiat de ei şi a început să vorbească cu ei. Povestind despre cele întâmplate, ei au spus: „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel”. Lor li se părea că acele speranţe s-au spulberat şi erau foarte trişti din cauza morţii Sale. 5
Însă, după aceea, învierea a schimbat totul! Dumnezeu L-a înviat din morţi pe Mesia aşa-numit „eşuat”. În tradiţiile evreieşti nu se aştepta ca Mesia să învie din morţi, de aceea ucenicii şi poporul evreu în general nu urmăreau ca Iisus să împlinească vreo profeţie în acest sens.
Cu puţin timp înainte de asta marii preoţi ajunseseră la concluzia că Iisus trebuia să moară, spunând: „Dacă-L lăsăm aşa, toţi vor crede în El, şi vor veni Romanii şi ne vor nimici şi locul nostru şi neamul”. 6
În decursul procesului lui Iisus, Marele Preot L-a întrebat dacă El era Hristosul, iar Iisus i-a răspuns afirmativ incluzând şi citate din cartea lui Daniel despre Fiul Omului care stă la dreapta lui Dumnezeu, pentru care Marele Preot şi cei ce erau împreună cu el L-au acuzat de blasfemie, ceea ce prin lege se pedepsea cu moartea. 7
Pilat din Pont, prefectul roman, L-a condamnat pe Iisus la moarte pe baza afirmaţiilor Sale că este Rege. Se pare că Pilat nu l-a considerat pe Iisus în mod real o ameninţare, însă din cauza insistenţei mulţimii şi a autorităţilor evreieşti, el a ales să-L crucifice pe Iisus pe baza legii romane împotriva răzvrătirii. 8 Inscripţia pe care Pilat a atârnat-o pe crucea Lui spunea: „Acesta este Iisus, Împăratul Iudeilor”. 9
Iisus a fost executat deoarece liderii evrei L-au respins ca fiind Mesia şi deoarece romanii spuneau că nici un rege neautorizat nu poate trăi. Însă evenimentul extraordinar şi neaşteptat al învierii Sale a inversat verdictul atât al curţii de judecată evreieşti cât şi al celei romane.
În ciuda legii romane prin care auto-proclamaţii regi trebuie să moară şi al părerii liderilor evrei că Iisus nu a fost Mesia, Dumnezeu Însuşi le-a răsturnat judecăţile şi l-a validat pe Iisus ca Rege şi ca Mesia înviindu-L din morţi.
Acest lucru a validat, la rândul lui, tot ceea ce Iisus ne-a învăţat despre Tatăl Său, despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre mântuire. Învierea, ceea ce a dovedit că Iisus a fost, într-adevăr, Mesia, împreună cu venirea Duhului Sfânt, ne-au dat o înţelegere nouă despre Dumnezeu. Semnificaţia învierii în zilele lui Iisus a fost să valideze că Iisus a fost cine a spus că este.
Înainte de înviere ucenicii nu au înţeles pe deplin lucrurile pe care Iisus le-a spus despre moartea şi învierea Lui. Însă după ce a înviat, în cele 40 de zile înainte de a se înălţa la Ceruri, El le-a explicat Scripturile iar ei le-au înţeles. 10
Deoarece au înţeles că mântuirea este disponibilă tuturor prin încarnarea, moartea şi învierea lui Iisus, de aceea apostolii au predicat despre învierea lui Hristos în cartea Faptele Apostolilor. De ceea cei care au scris Noul Testament au afirmat că învierea dovedeşte că Iisus este Fiul lui Dumnezeu.
Cincizeci de zile după înviere, după ce Iisus s-a înălţat, Duhul Sfânt a intrat în lume într-un mod nou, în sufletele credincioşilor. Aceste evenimente i-au motivat pe ucenici şi biserica primară să împrăştie vestea în toată lumea zilelor lor că prin Iisus şi prin sacrificiul Său pe cruce, omenirea poate face pace cu Dumnezeu.
Pentru ucenicii de atunci şi pentru noi acum, Paştile este fundamentul credinţei şi al speranţei creştine. Primii ucenici, deşi s-au confruntat la început cu speranţe sfărâmate din cauza aşteptărilor lor, au ajuns la scurt timp după aceea să vadă că prin învierea lui Iisus ceea ce El a făcut, a spus şi a promis a fost adevărat. Acest lucru ni s-a transmis şi nouă de-a lungul istoriei. Hristos cel înviat ne-a dat dovada divinităţii şi veridicităţii Sale prin faptul că a murit pentru păcatele noastre iar apoi a înviat din morţi.
Din cauza a ceea ce a făcut ştim că şi tot ceea ce a spus este adevărat: că noi avem mântuirea şi viaţa veşnică, că Duhul Sfânt locuieşte în noi, că avem promisiunea să primim răspuns la rugăciuni, că El ne va călăuzi atunci când Îi vom cere lucrul acesta. Prăpastia dintre noi şi Dumnezeu a fost trecută. Noi suntem copiii Lui şi vom trăi cu El pentru totdeauna.
Datorită învierii noi avem siguranţa mântuirii, putem duce o viaţă însufleţită de Hristos şi onoarea de a trăi cu Dumnezeu pentru totdeauna.
Să ne bucurăm de semnificaţia Paştilor – ieri, azi şi pentru totdeauna. Paşte Fericit!