„Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între niște tâlhari, care l‑au dezbrăcat, l‑au jefuit de tot, l‑au bătut zdravăn, au plecat și l‑au lăsat aproape mort”.1
Așa începe pilda bunului samaritean, una dintre cele mai cunoscute povești din Biblie și, poate, din literatură. În poveste se întâmplă că diverși evrei pioși trec pe lângă nefericitul călător dar nu îl ajută. În cele din urmă trece și un samaritean, membru al unui grup etnic și religios evitat de evreii din vremea lui Iisus, care are milă de victimă, îi bandajează rănile, îl duce la un han și promite hangiului că va plăti toate costurile necesare îngrijirii bărbatului.
Prin această poveste Iisus ne învăță că vecinul nostru este oricine are nevoie de ajutorul nostru, indiferent de rasă, credință, culoare, naționalitate, condiție socială sau locație. Evangheliile povestesc că Iisus a arătat de multe ori compasiune față de mulțime și de indivizi și i‑a ajutat.
Poate ai auzit povestea când a înviat din morți pe fiul văduvei din Nain. „Domnului, când a văzut‑o, i s-a făcut milă de ea și i‑a zis: ʼNu plânge!ʼ Apoi s-a apropiat și s‑a atins de raclă. Cei ce o duceau s‑au oprit. El a zis: ʼTinerelule, scoală‑te, îți spun!ʼ Mortul a șezut în capul oaselor și a început să vorbească. Iisus l‑a dat înapoi maicii lui”.2
Luca ne spune că Iisus predicase în Capernaum iar în următoarea zi era la Nain. Vă spune ceva? Nici mie. Însă implicațiile poveștii pot fi neînțelese de cititorii din epoca modernă.
Se pare că Nain era la 50 km depărtare de Capernaum, cu o diferență de nivel de 400 m. Asta implică 10-12 ore de mers vârtos, la deal, calculat pe drumuri pavate ca astăzi, dar imaginați‑vă timpul și efortul necesar atunci lui Iisus și ucenicilor Săi. Dar cred că „i s‑a făcut milă de ea” chiar înainte să o întâlnească. El știa ce avea să facă și nu a ajuns „întâmplător” în Nain exact în ziua aceea.
„Cum arată dragostea?” întreba Sfântul Augustin. „Are ochi să vadă suferința și lipsurile. Are urechi să audă suspinele și durerile oamenilor. Are mâini să îi ajute pe alții. Are picioare să meargă să‑i ajute pe cei sărmani și în nevoie”.
Cei miloși își pun rugăciunile în acțiune și transpun vorbele bune în fapte bune. Așa a făcut și bunul samaritean. Așa a făcut și Iisus. Așa putem să încercăm să facem și fiecare dintre noi în viețile noastre și în cercul nostru.