Iată un verset: „[Poporul lui] Iuda și Israel erau în număr foarte mare, ca nisipul de pe țărmul mării. Ei mâncau, beau și se înveseleau”.1
Am mulți ani de studiu biblic, dar nu sunt sigură să fi auzit până acum acest verset. Sau cel puțin nu l‑am înțeles niciodată.
Versetul vorbește despre o perioadă din istoria Israelului, din timpul domniei Regelui Solomon, când era pace și mare prosperitate. Și ce făcea poporul? Petreceau și se veseleau!
Din păcate acesta este un concept nou pentru mine. Eu sunt fata care așteaptă mereu inevitabilul. Când lucrurile merg bine, instinctul mă oprește să mă bucur. Mai degrabă încep să mă îngrijorez, gândind că oare după care colț va apărea următoarea mea dificultate/tragedie/suferință. Înainte îmi spuneam că mă pregătesc, dar dacă, oare, prin atitudinea mea pierd ocazii să mă bucur și eu?
Evident că trecem cu toții prin momente de tristețe, de suferință și de dificultate prelungită. Dar cu cât învăț mai multe despre natura lui Dumnezeu, înțeleg cât de interesat este El să fim fericiți. Abundența fericirii este o binecuvântare din mâna Lui: „Aceasta este ziua pe care a făcut‑o Domnul: să ne bucurăm și să ne înveselim în ea!”.2
În momentele de dificultate, care sunt garantat parte din viață, voi continua să depind de harul, de bucuria și de pacea lui Dumnezeu. Dar în perioadele bune, când sunt copii fericiți, prieteni buni, cer albastru și un om bun care mă iubește, atunci voi sărbători viața și voi fi fericită! Voi recunoaște cât de minunată este viața și sper să faci și tu același lucru!