Cei trei fii

Când cei trei fii ai mei erau de grădiniţă mi s-a părut cel mai înţelept să-i îmbrac pe toţi la fel. În felul acesta îmi era mai uşor când le cumpăram hainele şi, pentru că erau fraţi şi aveau aproximativ aceeaşi constituţie, arătau bine să fie îmbrăcaţi la fel. Acasă, de asemenea, îmi dădea un sentiment de ordine, deşi oarecum superficială, ţinând cont că ei erau trei băieţi activi şi în continuă mişcare, iar în public îi etalam ca pe cei mai adorabili copii care au existat vreodată. Dacă vorbesc şi mai serios, acest fapt răspundea conceptului meu de echitate. Nu-l iubeam pe unul mai mult decât pe celălalt şi m-am decis să nu spun sau să nu fac niciodată ceva care să-i facă să gândească că i-aş iubi diferit. M-am hotărât să-i tratez imparţial în toate lucrurile, fie ele importante, fie triviale.

Însă, imediat ce au crescut suficient de mari încât să ia şi ei unele decizii, s-a terminat cu hainele la fel. Pe măsură ce nevoile lor individuale se schimbau şi se diversificau am descoperit că trebuie să schimb şi să adaptez continuu modul în care le arătam dragostea şi susţinerea mea. Continuam să-i iubesc la fel de mult pe fiecare în parte însă nu mai puteam să-i tratez pe toţi la fel.

Acum că sunt adulţi, aceşti băieţi ai mei sunt din multe puncte de vedere foarte diferiţi între ei. Încercările mele timpurii de a stabili o uniformitate între ei par acum o prostie şi îi mulţumesc lui Dumnezeu că a dat fiecăruia dintre ei convingerea să-şi urmeze pasiunile, să-şi dezvolte propriile talente şi să devină propriul individ unic. Fiecare are, probabil, anumite lucruri pe care ar dori să le schimbe în ceea ce priveşte propria persoană, pentru că există întotdeauna loc de mai bine, însă eu îi iubesc din tot sufletul aşa cum sunt ei.

Tot aşa ne iubeşte şi Dumnezeu pe noi. Noi ne comparăm negativ cu alţii, sau ne plângem în legătură cu ceva ce nu ne place la noi, însă în tot acest timp El încearcă să ne spună: „Te iubesc aşa cum eşti. Dacă trebuie să schimbi ceva am să îţi spun şi am să te ajut să faci acea schimbare, dar, în rest, fii tu însuţi”. Cât de fericiţi am fi dacă am crede lucrul acesta!