Carantină pentru sufletul meu

Nu mi‑am dat seama cât de ocupată eram până când nu m‑am oprit. Nu mă gândisem cât de important era pentru mine să merg în diferite locuri și să fiu în jurul oamenilor până când nu am mai putut. Nu m‑am gândit niciodată că mă stresez cu activități până când, datorită restricțiilor cu COVID-19, nu am mai avut activități și a trebuit să stau acasă.

Atunci am decis să mă informez mai amănunțit despre ce este infecțios și ce nu. Îmi spălam viguros mâinile, conștientă de ce am atins și cu ce mână am manevrat lucruri ce ar putea avea microbi. Dezinfectam scrupulos mânerele ușilor și întrerupătoarele, spălam pe jos, coseam măști și mi­‑am creat o rutină strictă pentru când plecam de acasă. Am făcut toate acestea să mă protejez pe mine și pe cei dragi din casa mea.

Dar am început să petrec și mai mult timp la televizor urmărind știrile. Am căutat online să aflu ce se mai întâmpla și ce ne­‑ar fi putut rezerva viitorul. Pe lângă toate eforturile mele, probabil că am petrecut prea mult timp căutând lucruri cu care să mă distrez și care să‑mi țină ocupată mintea, fiindcă era așa de greu să stai și să nu faci nimic. Mi‑a luat ceva să mă obișnuiesc cu noua rutină de viață, mai liniștită și mai simplă, să învăț să fiu mai selectivă cu ceea ce vizionez și ceea ce ascult și să‑mi limitez timpul pe care îl petrec gândindu‑mă la pandemie.

Așa că am petrecut mai mult timp în grădina mea. Am avut grijă de răsadurile micuțe și le‑am urmărit înmugurind înaintea ochilor mei. În lumea cea nouă și mai liniștită, era mai puțin trafic și avioane și puteam auzi cântecul păsărelelor și clopotele bisericii. Am învățat despre puterea sanctuarului, să am un loc unde să merg, fără oameni în jurul meu, fără mass-media, acolo unde să mă pot proteja să nu mă molipsesc de frica și anxietatea din lume.

Odată ce lumea mea s‑a micșorat, viața mea interioară s‑a mărit. Estompând alte gânduri am putut comunica cu Dumnezeu în inima mea și am putut găsi un loc de liniște în mijlocul furtunii. M­‑am simțit ca și cum aș fi trecut prin urechea acului despre care a vorbit Iisus1 și am intrat în împărăția cerească, lăsând în urmă niște greutăți și îngrijorări care mă incomodau, ca să văd viața puțin mai clar.

Deci, deși mă rog cu disperare pentru cei care suferă, cei care mor și cei care și‑au pierdut pe cineva drag, sau venitul și siguranța, și continui să mă rog pentru protecția mea, am fost binecuvântată să găsesc un loc în care să‑mi protejez în carantină sufletul de atacurile virale de frică și anxietate. În cele mai dificile momente de întuneric, lumina lui Dumnezeu strălucește mai puternic să ne ghideze și să ne treacă de toate.

  1. Vezi Matei 19:24.

Joyce Suttin

Joyce Suttin is a retired teacher, writer, and frequent contributor to Activated magazine. She lives in San Antonio Texas with her husband and has an on-line ministry excerpting, editing, and writing inspirational material.