Ruta mea de tren preferată din întreaga lume este linia australiană Pacific – Oceanul Indian. Această linie de tren uneşte Sydney-ul, pe coasta de est, cu Perth, pe coasta de vest, cuprinzând un întreg continent şi unind două oceane, cel Pacific şi cel Indian. Se întinde pe o distanţă de 4352 km şi trece prin trei fuse orare – mai mult decât ruta Londra – Istambul.
Din cele 65 de ore de călătorie, trenul străbate în mare parte unele dintre cele mai accidentate şi mai deşerte zone din lume. La un moment dat trenul trece prin Câmpia Nullarbor, un teren arid şi fără copaci, de culoarea ardeiului roşu şi care se aseamănă mai mult cu un peisaj de pe Lună. Cuvântul „Nullarbor” provine din latinescul nullus arbor, adică „fără copaci”. De‑a lungul căii ferate şi cât vezi cu ochii în depărtare se aşterne acest teren de calcar, ars şi neroditor. Iar pentru 478 km nu există nici o curbă; aceasta este cea mai lungă linie dreaptă de cale ferată din lume.
După o călătorie aparent fără sfârşit, trenul ajunge în cele din urmă la destinaţia finală – oraşul Perth. Îţi dă impresia că ai ajuns într‑o altă lume. Bogăţia oraşului, străzile frumoase, clădirile pompoase, parcurile şi spaţiile deschise, râul minunat care se varsă în mare – greu de crezut că numai cu puţin timp în urmă nu am văzut în jurul nostru decât nisip şi tufişuri. Am ajuns la un oraş nou şi strălucitor, însă numai după ce am străbătut acea enormă deşertăciune.
Ce analogie minunată este aceasta pentru călătoria unui creştin! Precum un pelerin care trece prin această lume tranzitorie, modalitatea cea mai eficientă de călătorie este calea pe care a ales-o Dumnezeu pentru acel pelerin, aşa cum şi trenul merge pe şinele drepte montate pentru el. Cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu putem trece şi noi prin deşertul acestei lumi mângâiaţi de pacea şi confortul date de El.
La sfârşitul călătoriei noastre ne așteaptă un oraş nou şi strălucitor – un oraş clădit nu de mâini omeneşti, ci chiar de Dumnezeu, Creatorul Însuşi. După cum este descris în Apocalipsa 21, acest oraş nu se aseamănă cu nici un alt oraş şi este pregătit pentru toţi copiii Lui preaiubiţi, cei care Îl iubesc şi trăiesc călăuziţi de dragostea Sa; un oraş în care, diferit de oraşele clădite de om, sălăşluieşte bunătatea, iar răul nu va pătrunde niciodată; un oraş în care vom lăsa în urmă arşiţa, praful şi impurităţile acestei lumi. „Vechile suferinţe vor fi uitate… şi nimănui nu‑i vor mai veni în minte”.1
Să călătorim şi noi pe calea pe care Dumnezeu a trasat‑o pentru noi, bucurându‑ne de călătorie şi încrezători că El este cu noi şi că ne va ajuta să ajungem în siguranţă la destinaţia noastră cerească.
- Isaia 65:16-17↑