Un element cheie în încercarea noastră de a fi asemenea lui Iisus este să avem o smerenie asemenea Lui. În lumea antică a grecilor și romanilor, smerenia era văzută ca o trăsătură negativă. Denota atitudinea servitudinii din partea celui considerat de clasă inferioară. Era văzută ca o atitudine lașă, de minimalizare sau de degradare. Cultura onoare-rușine a acelor vremi ridica în slăvi mândria, iar smerenia era privită ca nedorită. Însă Iisus redefinește smerenia. El, Fiul lui Dumnezeu, s‑a smerit să devină om; arătând că lucrul acesta este de dorit la credincioși. Prin învățăturile și prin exemplul Său, primii Săi ucenici din biserica timpurie au învățat să considere smerenia o virtute, o atitudine morală importantă și o trăsătură fundamentală de caracter creștin.
Iisus a predicat dar a și trăit smerenia:
Căci care este mai mare: cine stă la masă sau cine slujește la masă? Nu cine stă la masă? Și Eu totuși sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește la masă.1
Oricine se va înălța va fi smerit; și oricine se va smeri va fi înălțat.2
Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre.3
Înțelegerea smereniei din punct de vedere creștin se bazează pe relația noastră cu Dumnezeu. În cartea lor, Character Makeover, Brazelton și Leith dau o definiție smereniei din punct de vedere creștin astfel:
Smerenia este un rezultat firesc atunci când ai o părere corectă despre cine este Dumnezeu și cine ești tu în relație cu El.4
Și cine suntem noi pentru Dumnezeu? Noi suntem fiii Lui rătăcitori – frânți, păcătoși și incapabili de a atinge deplina neprihănire înaintea Lui. Și totuși, în ciuda situației noastre, El ne iubește necondiționat. Ca păcătoși, noi nu putem cere iubirea Lui, însă El ne‑o dăruiește gratuit, oricum. El și‑a trimis Fiul să moară pentru noi datorită profundei Sale iubirii pentru noi. Este umilitor să știm că suntem iubiți indiferent de păcatele noastre. Lucrul acesta ne face să ne simțim în siguranță în relația noastră cu Creatorul nostru. Iubirea și acceptarea lui Dumnezeu stau la baza aprecierii de sine.
Fiindcă suntem iubiți necondiționat de Dumnezeu, putem fi sinceri cu El și cu noi înșine în ceea ce privește punctele tari și slăbiciunile noastre, fiindcă ele nu vor schimba iubirea lui Dumnezeu pentru noi. El nu ne iubește mai mult pentru talentele noastre, nici mai puțin din cauza slăbiciunilor noastre. Știind că suntem iubiți de Dumnezeu ne ajută să avem o părere realistă despre noi înșine.
Definițiile obișnuite, lumești, ale smereniei includ trăsături de caracter precum stima de sine scăzută, lipsa de încredere, să fii preșul tuturor, însă aceasta nu este umilința pe care a predicat‑o Iisus. După cum a scris Randy Frazee:
Un credincios are stimă de sine și este sigur pe identitatea lui și nu are nevoie să se evidențieze prin lucrurile fizice sau să‑și pompeze mândria personală.5
Știind că suntem iubiți de Dumnezeu ne permite să avem o părere bună de sine și să ne purtăm cu relaxare și smerenie, fiindcă suntem siguri de Dumnezeu și de iubirea Sa necondiționată pentru noi. Fiind siguri pe iubirea lui Dumnezeu recunoaștem că nu avem motiv să încercăm să creștem în ochii Lui sau în ochii altora.
Ca indivizi creați după imaginea lui Dumnezeu și iubiți în mod unic și individual de El, putem avea încredere deplină în valoarea noastră personală. Putem recunoaște și încuviința candid atât punctele noastre tari cât și slăbiciunile noastre, talentele și obiceiurile negative. Ar trebui să ne străduim să avem o imagine realistă despre noi înșine, fără să ne gândim că suntem minunați sau oribili. N‑ar trebuie să ne ridicăm în slăvi în mândrie, nici să ne desconsiderăm. Oricare dintre aceste extreme – când simțim că toți sunt mai buni decât noi, sau că noi suntem mai buni decât toți – este greșită. Smerenia constă în recunoașterea faptului că avem valoare pentru Dumnezeu, că El ne iubește, El ne‑a creat și ne‑a înzestrat cu daruri și talente, dar în același timp să nu ne gândim că totul se învârtește în jurul nostru și că noi suntem mai buni sau mai talentați decât alții. După cum a spus Rick Warren: Smerenia nu înseamnă să gândești mai puțin despre tine, ci să te gândești mai puțin la tine.6
Scriitorul Todd Wilson a scris:
Smerenia nu este ca să gândești mai puțin despre tine decât ceea ce ești, ci ca să‑i iubești pe alții în ciuda a ceea ce sunt ei. Smerenia este modul cum se exprimă iubirea față de cei cu un statut, rang sau poziție diferită de a ta. Este capacitatea de a privi pe toată lumea ca egali. Asta nu înseamnă să negi diferențele dintre oameni. Dar să privești peste aceste diferențe, la egalitatea de bază dintre toți oamenii. Există două aspecte importante în care noi toți suntem egali – suntem creaturi după imaginea lui Dumnezeu și suntem decăzuți și avem nevoie de harul lui Dumnezeu. Aceste două lucruri sunt fundamentul adevăratei smerenii, fiindcă ele egalizează radical situația tuturor.7
Dacă suntem umili atunci recunoaștem că suntem păcătoși precum toți ceilalți și de aceea nu simțim că merităm mai multă iubire și nu gândim că nu avem responsabilitatea de a arăta dragoste celorlalți. Smerenia ne eliberează de îngrijorările în legătură cu prestigiul sau poziția noastră, cu înfățișarea noastră fizică, cu succesul sau eșecul nostru și de multe alte îngrijorări care vin împreună cu mândria și cu compararea noastră cu ceilalți.
Biblia încurajează în mod repetat smerenia și ne spune despre părerea pozitivă pe care o are Dumnezeu despre smerenie. Scriptura ne spune, de asemenea, că cei ce se ridică în slăvi vor fi umiliți, dar că cei ce se smeresc vor fi ridicați în slăvi.8
Când le‑a scris filipenilor, apostolul Pavel a vorbit despre smerenia lui Iisus:
Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta care era și în Hristos Iisus:
El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n‑a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S‑a dezbrăcat pe Sine însuși și a luat un chip de rob, făcându‑Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S‑a smerit și S‑a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce.
De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de mult.9
Deși Iisus are în mod inerent același caracter, calitate și „rang”, sau „status”, cu Dumnezeu, El le-a pus pe toate la o parte și a luat forma unui slujitor, devenind uman. Deși putea cere putere și slavă, așa cum a menționat și diavolul când a încercat să‑L ispitească în deșert, 10 Iisus a ales să‑și reducă statutul și să se smerească până într‑atât că a fost dispus să moară de dragul nostru moartea crudă, de tortură, a unui criminal de rând. Datorită a ceea ce a făcut El, Dumnezeu L‑a „super ridicat în slăvi” – cam așa s‑ar traduce în limbaj obișnuit ultimul verset al acestui pasaj.
Noi nu suntem de nivelul lui Iisus, dar putem urma principiul de smerenie pe care‑l vedem în exemplul Lui. În decursul muncii Sale pe pământ, Iisus a făcut multe lucruri mărețe. A vindecat bolnavi, a scos demoni, a hrănit 5000 de oameni înmulțind cinci pâini și doi pești și a mers pe apă. El i‑a spus lui Pilat din Pont că ar putea cere Tatălui Său să trimită doisprezece legiuni de îngeri să‑L protejeze – așa era de mare puterea Sa și statutul Său. În schimb, El s‑a smerit, și‑a trăit viața în supunere față de Tatăl Său și a evitat slava pe care mulți doreau să I‑o dea.
Dacă ne dorim să fim mai mult ca El, atunci trebuie să ne străduim să fim mai smeriți;
și astfel vom descoperi că vom fi mai binecuvântați de Dumnezeu: Să fiți împodobiți cu smerenie. Căci „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar celor smeriți le dă har”. Smeriți‑vă, dar, sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalțe.11
- Luca 22:27↑
- Matei 23:12↑
- Matei 11:29↑
- Katie Brazelton și Shelley Leith, Character Makeover (Grand Rapids: Zondervan, 2008), 24↑
- Randy Frazee, Think, Act, Be Like Jesus (Grand Rapids: Zondervan, 2014), 217↑
- Rick Warren, The Purpose Driven Life (Grand Rapids: Zondervan, 2002)↑
- Todd Wilson, Real Christan (Grand Rapids: Zondervan, 2014), 58↑
- Vezi Matei 23:13; Luca 14:11; 18:14.↑
- Filipeni 2:3-9↑
- Vezi Matei 4:1-11.↑
- 1 Petru 5:5-6↑