Amintirea plecării noastre din Mexico City este încă vie în mintea mea, chiar și după 18 ani. Îmi amintesc că am avut un sentiment profund de pierdere. Avusesem visuri mari pentru care muncisem mult și chiar începeau să se materializeze, dar a trebuit să le lăsăm în urmă.
Ne‑am umplut remorcuța cu bunurile noastre pământești. Lăsam în urmă un proiect pe care îl planificasem pe termen lung. Mersesem acolo cu tot ce am avut și investisem tot ce am putut, dar după doar 18 luni am fost nevoiți să îl lăsăm. Nu aveam nici 30 de ani dar era a doua oară când trebuia să o iau de la început. Puțin știam că nici nu va fi ultima oară. De fapt, micuța noastră familie a trebuit să se mute de 10 ori în 10 ani. Fie că era proiect umanitar sau afacere, am avut tot atâtea eșecuri ca și mutări.
Când ne‑am mutat în Texas eram deja epuizată și cinică. Eram mai degrabă temătoare decât optimistă. Învățasem din experiență că dezamăgirea era pe aproape. Îmi era greu să am încredere în iubirea lui Dumnezeu și în bunătatea Lui. Nu spun că viețile noastre erau oribile, dar aveam probleme financiare și eram epuizați spiritual și mental. Eram fragilă și foarte obosită după o decadă foarte grea.
Într‑o dimineață devreme fetița mea a venit la mine în pat și am luat‑o lângă mine și am îmbrățișat‑o. Nu mi‑a luat decât câteva secunde, când realitatea mea plină de teamă m‑a lovit. Am început să mă rog: „Doamne, ai milă de noi! Ai grijă de noi!” Atunci Dumnezeu a vorbit inimii mele: „Imaginează‑ți cum ar fi, și cum te‑ar durea sufletul, ca atunci când o îmbrățișezi pe fetița ta, ea să‑ți ceară milă? Tu vrei ca ea să prospere! De ce crezi că trebuie să‑Mi ceri îndurare, ca și cum nu mi‑ar păsa de orice în legătură cu tine? Eu sunt Tatăl tău!” Aceste cuvinte mi‑au străpuns inima! Să fiu eu un părinte mai iubitor ca Dumnezeu?
Cuvintele din Ieremia 29:11 mi‑au umplut mintea: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde”. M‑am gândit: Ce‑ar fi să cred pur și simplu că asta este adevărat? Ce s‑ar schimba dacă aș crede pur și simplu că planul lui Dumnezeu este să ne ajute să prosperăm și nu să ne facă rău? Răspunsul a fost ușor: Atunci nu mă voi mai teme.
N‑am fost imediat, din clipa aceea, fără nicio teamă, însă am început să cred că există speranță și un viitor pentru mine și pentru familia ea. Și, cu timpul, lucrul acesta s‑a dovedit a fi adevărat!