„Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul… Eu însă voi privi spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele; Dumnezeul meu mă va asculta”. – Psalmul 143:7; Mica 7:7
„Ultima picătură” este ultimul lucru dintr-o serie de greutăți, poate chiar ceva foarte mic, dar care amenință să te ducă la limita suportabilului. Greutatea s-a acumulat în timp, iar în cele din urmă simți că te vei prăbuși. Nu mai poți suporta.
Însă mai suporți, sau mai degrabă ai mai suportat, altfel nu ai fi aici ca să citești aceste rânduri. Privind în urmă la acele circumstanțe, când ai suportat ceea ce părea la momentul respectiv groaznic, poate fi o mare încurajare. Și citirea Bibliei poate fi o încurajare pentru că descrie viețile unor oameni care au fost salvați în ciuda tuturor aparențelor.
„Ajută-mă”, a cerut mama pentru fiica ei, pe care Iisus a vindecat-o. 1
„Salvează-ne Doamne, Dumnezeul mântuirii noastre”, au cerut oamenii, 2 iar El i-a salvat, de nenumărate ori.
„Vindecă-mă, Doamne”, a implorat profetul Ieremia, 3 care, în ciuda necazurilor sale nenumărate, printre care și închisoare și altele mai rele, a trăit o viață lungă și productivă.
„Ai milă de mine”, s-a plâns orbul lui Iisus când a trecut pe lângă el. Câteva minute mai târziu el și-a primit vederea. 4
„Salvează-mă!” a fost strigătul disperat a lui Simon Petru când se scufunda în valurile furtunii. Iisus și-a întins mâna și l-a salvat. 5 Mai târziu Petru a declarat că „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit”. 6 El știa asta din experiență căci fusese salvat în atâtea feluri.
Un lucru comun în aceste exemple este că fiecare persoană, în felul ei, L-a chemat pe Dumnezeu în ajutor.
„Cheamă-Mă în ziua necazului”, ne spune Dumnezeu, dar nu se oprește aici, ci ne promite: „şi Eu te voi izbăvi”. 7
Deci, probabil că cea mai bună modalitate de a supraviețui ultimei picături este să ceri. Ajutorul îți stă la îndemână.