Ascultam de dimineață un podcast despre prietenie. Oratorul vorbea despre un moment când trecuse printr‑o dificultate și a primit niște vești care i‑au confirmat punctul de vedere și atunci a dorit să împărtășească asta cu un prieten. Prietenul, se pare, i‑a răspuns concis, spunându‑i să nu se lase pradă negativității. Oratorul a explicat că, deși pe moment s‑a simțit ofensat de răspunsul și de tonul cu care i‑a răspuns prietenul, totuși acel răspuns l‑a ajutat să‑și schimbe punctul de vedere și să pornească pe calea victoriei.
Am remarcat această poveste fiindcă am trecut și eu prin ceva asemănător. Cineva care credeam că va fi înțelegător cu mine mi‑a răspuns într‑un mod care, în acel moment, mi s‑a părut aspru, dar, mai târziu, am înțeles că încerca să mă ajute să nu o iau în jos, pe calea greșită și să accept o minciună. Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioșia lui” (Proverbe 27:6), ceea ce cred să însemne că un prieten adevărat te iubește într‑atât încât să‑ți spună adevărul, chiar dacă știe că poate nu îl vei primi bine și va pune în pericol prietenia voastră. Prietenii adevărați sunt dispuși să facă lucrul acesta fiindcă le pasă de tine nu de ei, sau de confortul lor. Versetul biblic se continuă: „dar sărutările unui vrăjmaș sunt mincinoase”. Doar fiindcă cineva este dispus să fie mereu de acord cu tine, să te flateze, sau să facă ce spui tu, nu înseamnă neapărat că vrea ce este cel mai bine pentru tine.
Mâ gândeam la climatul social din prezent în care este așa de important să nu rănim sau să nu supărăm pe nimeni, sau să nu spunem ceva ce s‑ar putea înțelege greșit sau criticat. Trebuie să ne păzim să nu cădem în capcana de a asculta doar ce coincide cu părerea noastră, sau să ne înconjurăm doar cu prieteni sau colegi care ne spun mereu doar ce vrem să auzim. Cred că majoritatea dintre noi ne dăm seama că nu toate deciziile și părerile noastre sunt întotdeauna bune, deci, este important să fim dispuși să acceptăm corecțiile sau părerile contradictorii, mai ales de la cei despre care știm că ne iubesc și că ne doresc numai binele.
În scrisoarea lui Pavel către Timotei, Pavel îl instruiește: „Propovăduiește Cuvântul, stăruie asupra lui la timp și nelatimp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândețea și învățătura” (2 Timotei 4:2). Cu alte cuvinte, ar trebui nu numai să ascultăm de prietenii care ne spun adevărul, dar să fim și noi tipul de prieten care spune adevărul, chiar dacă este inconfortabil, dar să o facem cu grijă și răbdare.
Povestea lui Roboam, fiul regelui Solomon, este un exemplu bun în acest sens. Când Roboam urma să fie încoronat rege, poporul i‑a adresat niște cereri. Când Roboam și-a întrebat sfătuitorii bătrâni, ei i‑au recomandat să asculte poporul. Dar el s‑a dus apoi la prietenii lui tineri și a hotărât să urmeze sfatul lor de a fi dur și de a nu împlini cererile poporului. Evident că i‑a plăcut mai mult sfatul prietenilor fiindcă, probabil, l‑a făcut să se simtă puternic. Totuși, la final, a pierdut aproape toată împărăția pentru că a ascultat de cei care i‑au spus ce voia să audă și nu de sfatul sfătuitorilor bătrâni și mai înțelepți. (Vezi 2 Cronici 10:1-19.)
„Cum înveselește untdelemnul și tămâia inima, așa de dulci sunt sfaturile pline de dragoste ale unui prieten” (Proverbe 27:9). Mă rog să pot fi și eu un prieten bun iar Dumnezeu să ne dea tuturor prieteni adevărați care să ne fie o binecuvântare și un ajutor, atât în vremurile bune cât și la momentele dificile.