A da sau a nu da

Mahatma Gandhi a spus odată: „Lumea are îndeajuns pentru toate nevoile omului, dar nu și pentru toate lăcomiile sale”. Este ușor să spui: „Cei bogați ar trebui să dea celor săraci și să rezolve foametea din lume!” Dar când ești pus și tu în situația să dai de la tine atunci devine mai greu.

Odată, aveam un ceas care mi se părea super la modă. Era un ceas de băieți, dar nu îmi păsa; avea tot felul de funcții. Fratelui meu mai mic îi plăcea la nebunie și mi l‑a cerut. I‑am spus că nu mă pot despărți de o așa minunăție și cu asta-basta. Dar nu la mult timp după aceea, am avut un accident cu ceasul meu prețios și s‑a stricat. Atunci mi‑am dat seama ce prostesc a fost din partea mea să pierd ocazia de a dărui ceva fratelui meu, căci el este cu mult mai important pentru mine decât ar fi putut fi ceasul vreodată. Poate că n‑ar fi ținut nici la el, dar cel puțin s‑ar fi bucurat și el o vreme de ceas. Și chiar mai mult decât ceasul în sine, i‑ar fi rămas în amintire pentru mult timp faptul că i‑am dăruit ceva special.

Acum, ori de câte ori sunt tentată cu egoismul asupra lucrurilor mele, sau încep să le prețuiesc prea mult, îmi amintesc de acea întâmplare. În zilele noastre există o mulțime de lucruri pe care „trebuie să le avem” – precum smartphone-uri, iPad-uri, laptopuri și echipamente de jocuri, până la TV-uri 3D! Dacă tu ai astfel de lucruri drăguțe și te bucuri de ele iar ele te ajută cu munca sau cu studiile și, de asemenea, sunt o sursă de distracție, atunci tehnologia este grozavă. Dar îți face bine să te dai un pas în spate uneori și să‑ți imaginezi cum ar fi dacă într‑o zi toate aceste lucruri ar dispărea. După ce îți trec simptomele inițiale de dependență, vei descoperi că viața merge mai departe și fără o abundență de lucruri materiale. Ceea ce contează cel mai mult sunt cei dragi nouă – prietenii și familia. Uneori uităm acest adevăr și atunci ne comportăm egoist.

Dăruirea ajută atât pe cel care primește, cât și pe cel care dăruiește. Luca 6:38 spune: „Dați și vi se va da”. Uneori, ceea ce primești înapoi este ceva tangibil, dar de cele mai multe ori nu este tangibil, ci mai degrabă satisfacția de a fi făcut ceva bun. Ai dăruit vreodată ceva cuiva, vreun lucru de care avea nevoie sau pe care îl dorea, și ai văzut cum i s‑a luminat fața? Este un sentiment minunat!

Un film vechi american din anii 1930, intitulat The Man Who Played God, este despre un pianist înstărit care și‑a pierdut auzul din cauza unei explozii. A reușit să‑și depășească în cele din urmă depresia când a învățat să citească pe buze. Privea oamenii în Central Park (New York) vorbind despre problemele și necazurile lor și încerca, anonim, să le rezolve problemele. Cred că ar fi extraordinar să poți știi ce au nevoie ceilalți oameni și să poți să le dai, în secret, acele lucruri.

Dar iată, din nou, dificultatea pentru mine. Mi‑e ușor să spun că dacă aș avea un milion de dolari mi‑ar plăcea să‑l dăruiesc pentru cauze bune; sau să fac multe lucruri grozave pentru familia mea; dar când vine vorba să dăruiesc puțin din timpul meu liber sau să fac o favoare care mă costă la momentul prezent, atunci simt cu adevărat esența dăruirii.

Am o descriere foarte personală a ceea ce înseamnă cu adevărat o inimă darnică. Înseamnă atât să faci lucruri vizibile pentru a‑i ajuta pe cei săraci sau dezavantajați, cât și să fii dispus oricând au nevoie să le dai o mână de ajutor. Înseamnă să dăruiești cu sacrificiu, fără să ceri sau să aștepți favoruri în schimb. Înseamnă să nu ai o agendă personală. Dragostea și bunătatea oamenilor darnici este evidentă prin faptele lor, iar viețile lor sunt exemple de dărnicie altruistă și cu bucurie.

Mi‑ar plăcea să fiu ținută minte ca fiind un asemenea om! Bineînțeles că avem cu toții momente de egoism, deoarece firea umană tinde să urmeze calea mai ușoară, însă generozitatea este un scop de atins. Uneori dăruirea poate fi ceva simplu, precum un compliment simplu, o îmbrățișare sau un cuvânt de apreciere. Sau să dăruiești un obiect preferat frățiorului sau surioarei tale ce ar însemna mult pentru ei.

Când dăruiești din lucrurile tale materiale este o dăruire redusă. Dar adevărata dăruire este când dăruiești din tine însuți. – Khalil Gibran (1883-1931)