Clark şi Mary erau îndrăgostiţi. Clark a cerut-o pe Mary de nevastă iar ea a acceptat. Însă nu era chiar aşa de simplu. Clark ştia că, pentru o căsnicie fericită şi armonioasă, trebuia să câştige consimţământul părinţilor lui Mary, Clarence şi Goldie – în special a lui Goldie. Auzise cum sunt uneori soacrele! … Puţin mai dificile! Aşadar, şi-a luat inima în dinţi, cu speranţa că totul va merge bine.
– Îţi dai seama, nu-i aşa, căsnicia trebuie să fie 50-50? l-a încercat Goldie pe Clark.
– Nu şi a noastră, a răspuns Clark fără ezitare. A noastră va fi 60-60!
Şi aşa a fost!
Aceasta este povestea adevărată a unui cămin fericit – un cămin din care, după câţiva ani, am fost norocos să fac parte. Este o poveste simplă, dar cuprinde un adevăr important: Căsniciile reuşite şi căminele fericite (sau, de altfel, orice relaţie inter-umană reuşită) sunt clădite pe fapte mici de dragoste altruistă – când fiecare persoană dă cele 10% în plus fără să ţină socoteala. Nu‑ți place când oamenii se poartă așa cu tine?
Însă, de unde obţineţi (tu şi cei dragi ţie) o astfel de dragoste care să vă ajute să treceţi urcuşurile şi coborâşurile vieţii, testele şi dezamăgirile cu care vă veţi confrunta? De la sursa tuturor lucrurilor bune, Dumnezeu Însuşi! Poţi s‑o ai dacă o ceri: „Orice ni se dă bun şi orice dar desăvârşit este de sus, pogorându‑se de la Tatăl luminilor, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele”.1
- Iacov 1:17; 1 Timotei 6:17↑