Acum 40 de ani am fost invitată la petrecerea de rămas bun a unei prietene, unde a invitat un număr destul de mare de prieteni și cunoștințe. Nu mai fusesem niciodată la ea acasă, iar în seara aceea, fiind conduși pe terasa spațioasă unde se serveau băuturile și gustările, nu aveam idee ce va urma.
Îmi amintesc și acum sentimentul când am privit pentru întâia oară priveliștea uimitoare de pe terasă: marea albastră înconjurată de dealurile verzi, insule în depărtare și cerul superb. Am rămas înmărmurită câteva minute, admirând frumusețea neașteptată. Și nu eram singura: majoritatea celorlalți musafiri s‑au oprit să privească și să comenteze despre priveliște.
La scurt timp după aceea, acea casă cu priveliștea spectaculoasă a devenit casa mea. Datorită unor serii de evenimente, după doar două luni am ajuns să închiriem chiar acea casă!
Am locuit acolo 14 ani, am ținut seminarii și tabere de vară și am primit la rândul nostru nenumărați musafiri din întreaga lume – care ajungeau și ei pe terasă și contemplau uimitoarea priveliște. Se bucurau de priveliște fie că era noaptea târziu sau dimineața devreme, iar eu retrăiam cu ei sentimentul pe care l‑am simțit prima oară.
Aș vrea să spun că mi‑am păstrat sentimentul de uimire, însă trebuie să recunosc că am ajuns cam familiară cu priveliștea. Presupun că face parte din firea umană; se întâmplă și în relațiile interumane, cu lucrurile materiale de care ne bucurăm și chiar în viața noastră spirituală. Începem să le luăm de la sine înțelese și ne obișnuim cu frumusețea, sau utilitatea, lor și nu ne mai impresionează. Asta mi‑a amintit de versetul: „Dă‑mi iarăși bucuria mântuirii Tale”.1
Uneori această reînnoire are loc când privești reacția inițială a altora, sau când îi ajuți să descopere lucrul acela pentru prima oară. Dar oricum se întâmplă, este util să găsim în viețile noastre modalități prin care să apreciem și să prețuim prospețimea și sentimentul de uimire.
Curând ne vom muta într‑o casă nouă și sunt sigură că voi petrece mult timp pe balcon vorbind despre priveliște.
- Psalmul 51:12↑