Decembrie este una dintre cele mai aglomerate luni ale anului pentru mine. Sunt ocupată cu organizarea de evenimente, reciclarea de jucării care pot fi dăruite copiilor nevoiași, cumpărarea de cadouri, decorarea casei și planificarea întâlnirii și cinei de Crăciun. Apoi urmează sărbătorirea Anului Nou.

Dar există și câteva zile speciale, ca niște insule de refugiu, plutind liniștite pe marea în continuă mișcare – zilele între Crăciunul după calendarul gregorian și Anul Nou – adică între 26 și 30 decembrie. Aceste zile sunt pentru mine un moment de reflecție. Nu sunt chiar zile de vacanță, fiindcă mai am multe de făcut până la finele anului! Dar în aceste zile mă gândesc la anul ce se sfârșește și meditez asupra anului ce stă înaintea mea.

Mai întâi îmi iau agenda și recapitulez evenimentele cele mai importante din an. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru binecuvântările evidente, cât și pentru cele „deghizate”, adică cele sub formă de dificultăți și lecțiile învățate prin ele! Mă uimește mereu câte se întâmplă în 12 luni și cât de lungi par unele evenimente!

Dacă nu mi‑aș face timp să privesc în urmă în reflecție, unele din firele importante ale tapițeriei vieții mele s‑ar pierde în uitare și nu aș observa imaginea de ansamblu a desfășurării evenimentelor. De‑a lungul anilor mi‑am făcut o colecție cu listele recapitulative de sfârșit de an.

Apoi privesc la anul ce urmează. Unii ani par în mare parte plănuiți în avans, alții sunt mai neclari, dar știu că în fiecare caz vor fi și surprize. Eu Îi dedic anul lui Dumnezeu și scriu o rugăciune după cum mă simt inspirată. Încerc, de asemenea, să găsesc un verset potrivit din Biblie, care să meargă cu rugăciunea.

Anul acesta versetul meu este din Matei 6:33, din Predica de pe munte. Iisus spune: „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”. Sper să mi‑l repet des și să studiez ce înseamnă să cauți mai întâi Împărăția lui Dumnezeu cu faptele mele. Aș vrea să meditez și asupra înțelesului „neprihănirii”, ceea ce presupun că înseamnă să ai mai multă iubire, credință și har, decât eforturile mele firave către perfecțiune. Iar nu în ultimul rând, să am credință pentru „toate aceste lucruri” pe care Tatăl meu ceresc le‑a promis să mi le dea.

În fiecare an aștept cu nerăbdare aceste zile între Crăciun și Anul Nou, când mă pot detașa de activitățile lunii decembrie, pot evalua anul ce a trecut, îmi pot număra binecuvântările și pot lăsa anul ce urmează în grija Sa specială.