Pe tot parcursul istoriei oamenii au marcat promovările, victoriile și ocaziile deosebite cu sărbătoriri – lucru care se continuă și în ziua de azi, așa cum ar fi zilele de naștere, aniversările, sfârșiturile de școală, promovările, Paștele și Crăciunul.
Pentru noi, creștinii, faptul că Îl cunoaștem pe Dumnezeu ne aduce o mare și profundă bucurie. Avem un motiv constant și etern de sărbătoare. De fapt, vom sărbători continuu etern în Rai.
Pe lângă minunatul dar al mântuirii, viața ne dă multe alte motive de sărbătorire. Chiar și lucrurile mărunte merită sărbătorite, deoarece sărbătoarea ridică moralul. Și, pe lângă distracție, sărbătoarea în sine are multă valoare.
Iată cinci beneficii ale sărbătoririi.
Sărbătorirea recunoaște și mărturisește bunătatea lui Dumnezeu.
Îți face bine spiritual să te gândești la lucrurile bune, iar Biblia ne sfătuiește să ne concentrăm gândurile asupra lucrurilor bune: „Încolo, frații mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună și orice laudă, aceea să vă însuflețească”.1
Trăim o viață în continuă mișcare, cu numeroase provocări, iar în timp ce trecem de la una la alta putem foarte ușor trece cu vederea, sau uita, lucrurile bune, lucrurile iubitoare, lucrurile minunate și notabile care se întâmplă și merită sărbătorite. Poți fi prins ușor de nenumăratele treburi pământești și să pierzi din vedere bunătatea lui Dumnezeu.
Cineva mi‑a spus odată: „Cum tai un lucru de pe listă, imediat apar altele trei!” Nu‑i așa că e adevărat? Tentația este să alergi mai tare și să încerci să faci cât mai multe. Însă nu acesta este răspunsul. După citatul clasic: „Viața este un maraton, nu un sprint”.
Sărbătorirea recunoaște realizările tale și ale altora.
Când îți atingi un țel în viață este important să ai pe cineva cu care să‑l împărtășești. Se poate rezuma la un simplu prieten căruia să îi spui la telefon sau prin chat, sau să‑ți postezi vestea cea bună pe vreun mediu de socializare.
Uneori aud de prieteni sau cunoștințe care fac multe progrese și trec puncte de răscruce în viețile lor. Știu că au muncit din greu și cu mari costuri și sper să se și oprească să respire și să își aprecieze succesul.
Toți avem nevoie de recunoașterea și de aprecierea eforturilor noastre. Merită să te oprești din ritmul frenetic să sărbătorești o victorie în viața ta sau în viața cuiva pe care îl iubești. Merită să îți faci puțin timp să recunoști și să apreciezi ceea ce tu sau altcineva ai realizat.
Sărbătorirea aduce în viețile noastre ocupate o pauză firească între proiecte.
Sărbătorirea te ajută să reflectezi la cât de departe ai ajuns. Dacă nu faci pauze să apreciezi și să sărbătorești când ajungi la sfârșitul unui proiect sau ai o victorie specială, bucuria victoriei sau a realizării va fi copleșită de noua listă de îndatoriri.
Când muncești din greu ar trebui să te oprești și să te bucuri, măcar pentru puțin timp, că ai împlinit acea sarcină. Ai reușit! Ți‑ai atins țelul și dacă sărbătorești vei înțelege mai bine că tot efortul pe care l‑ai depus, sub formă de timp, energie, muncă, bani, etc. a meritat. Investiția ta a dat roade.
Cataloghează‑ți succesele și victoriile.
Când urci un munte de ore bune și ești obosit și te dor toate, îți poate fi de ajutor să privești în jos și să vezi cât de departe ai ajuns. Același lucru se aplică pentru țelurile vieții. Dacă îți măsori sau îți marchezi progresul îți aduce un sentiment de satisfacție. De asemenea îți crește încrederea în tine, că vei reuși să ajungi la următorul marcaj și în final să‑ți atingi țelul.
Îți poți aminti ușor ce ai făcut săptămâna sau luna trecută, dar pe măsură ce lunile trec îți este tot mai greu să‑ți amintești de toate obstacolele pe care le‑ai trecut să ajungi la finalul țelului tău. Însă fiecare dintre acele obstacole pe care le‑ai trecut este o victorie care merită sărbătorită, iar pentru unii dintre noi, felul cum ne putem reaminti ceva este să‑l scriem.
Dacă ne notăm acele realizări, în câteva luni, sau un an, vom fi surprinși cât de multe am făcut. Asemănător cu numărarea binecuvântărilor, numărarea victoriilor și pașilor de progres vor însufleți credința.
Este bine să te bucuri de o victorie, fie ea și mică. Și când recunoști că ceva ce tu, sau altcineva, a făcut și a mers bine și a avut succes, îți însuflețești încrederea în tine și te încurajează pentru următoarea îndatorire. Această tactică este importantă mai ales în ceea ce privește realizările și progresul copiilor.
Sărbătorirea este „zăhărelul” mult așteptat pentru împlinirea proiectului, sau atingerea țelului.
Un lucru mult așteptat poate avea un efect foarte puternic. Dacă știi că vei sărbători, anticiparea bucuriei sau distracției îți poate de imboldul de care ai nevoie să treci linia de sosire. Unii își stabilesc dinainte răsplăți pentru ei înșiși, lucruri care le plac și la care să privească când se chinuie cu o muncă sau un proiect mai dificil.
Dumnezeu l‑a făcut pe om să sărbătorească. El ne‑a spus să‑L slăvim, să‑L glorificăm pentru lucrurile minunate pe care le‑a făcut, „prin laude Îl voi Preamări” .2 Este o poruncă să sărbătorim!
Chiar și Dumnezeu sărbătorește. Când a creat lumea, se spune: „Dumnezeu S‑a uitat la tot ce făcuse; și iată că erau foarte bune…Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit‑o, pentru că în ziua aceasta S‑a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse”.3 Chiar și Dumnezeu își poate face timp să privească peste lucrarea mâinilor Sale și să se odihnească după munca Sa, atunci și noi o putem face.
Ai putea întreba: Dar cum rămâne cu situațiile în care lucrurile nu merg bine? Chiar dacă nu ai nimic monumental de sărbătorit, poți căuta mai adânc să găsești acea „nestemată de sărbătorit”, chiar și ceva ce se întâmplă în mod regulat pentru care nu ți‑ai făcut niciodată timp de sărbătorit.
Zilele trecute am citit această poveste de Mike Robbins și mi‑a atras atenția:
Cu câțiva ani în urmă eram într‑un taxi în Houstin, venind acasă de la aeroport după ce am avut o prelegere la Chevron. Am avut o conversație interesantă cu taximetristul despre viață, familie și starea culturii noastre în America. Șoferul mi‑a spus că era de loc din Etiopia, însă trăia în State de vreo 12 ani.
L‑am întrebat: „Ce părere ai despre cultura americană, ținând cont că nu ai crescut aici?” A făcut o pauză destul de lungă să se gândească, apoi mi‑a răspuns: „Pot fi sincer cu tine?”. I‑am spus: „Bineînțeles”. El mi‑a zis: „Cred că majoritatea din această cultură sunt niște răsfățați”.
„De ce spui asta?” l‑am întrebat, puțin surprins de răspunsul lui.
„Mike”, mi‑a spus el, „Eu sunt din Etiopia! Aici fiecare zi este o zi bună! Nu înțeleg de ce oamenii nu merg peste tot cu brațele ridicate spunând ʼMULȚUMESC! MULȚUMESC! MULȚUMESC!ʼ ”.4
Nu‑i așa că e adevărat? Mai ales pentru aceia dintre noi care îl cunoaștem pe Dumnezeu, noi ar trebui să umblăm cu mâinile în aer, spunându‑i „mulțumesc” din nou și din nou, fiindcă suntem atât de binecuvântați.