Era ziua mamei şi m‑am gândit la ea şi am ajuns la concluzia că ceea ce a fost deosebit în copilăria mea au fost momentele petrecute împreună cu ea. Mai exact, Crăciunurile când eram mică. Cel mai special nu a fost nici numărul sau valoarea cadourilor, nici petrecerile, ci mai degrabă bucuria din lucrurile mici.
Prima amintire este a unui Crăciun în care am lucrat împreună, toţi membrii familiei, şi am aranjat în sufragerie o mică scenă cu naşterea lui Iisus, în care am folosit brăduţi în miniatură şi figurine confecţionate de noi.
Într‑un alt an, frigul din casă a fost alungat de căldura colindelor – o noutate pentru noi, copiii – şi de bucuria de a găsi sub brad portocale şi punguliţe cu nuci şi stafide. În acel an am avut și pom de Crăciun, pe care l‑am decorat cu ornamente făcute de noi, reprezentând darurile Duhului Sfânt – bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea și auto-controlul. 1.
Îmi amintesc şi de Crăciunul în care, tot când eram mică, am pus în pom ghirlande făcute din floricele de porumb. Până la sfârşitul lui decembrie nu a mai rămas nimic, căci un şoricel mic, bine deghizat într‑o fetiţă cu codiţe de trei anişori, a ciugulit din ele ori de câte ori nu se uita nimeni.
Apoi Crăciunul când aveam nouă ani, când noi, toate cele şase fete, ne‑am trezit de dimineaţă, surprinse să găsim şase cutii albe, fiecare cu câte un nume, în care erau tot felul de lucruri de care aveam nevoie şi cu care ne puteam juca – coardă, bile, pieptene şi agrafe de păr, diferite haine etc. Lucrurile acestea au fost foarte apreciate de noi, copii de voluntari permanenţi!
Gândindu‑mă la acele momente deosebite din viaţa mea îmi doresc să recreez şi pentru copiii mei un Crăciun cu aceeaşi dragoste, emoţie şi căldură. Vreau ca atunci când se vor uita și ei în urmă să aibă amintiri frumoase. Şi, meditând la toate acestea, mi‑am dat seama că ceea ce a făcut ca acele momente să fie deosebite a fost dragostea părinţilor mei şi timpul pe care l‑au petrecut cu mine, ca o manifestare a dragostei. De asemenea, ceea ce am avut nevoie am primit şi prin credinţa părinţilor mei în Iisus şi în Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece ele ne‑au adus dragostea şi mântuirea lui Hristos şi ne‑au dat un scop în viaţă – de a‑i cuceri şi pe alţii cu dragostea lui Dumnezeu.
Material, nu am avut multe lucruri, însă l‑am avut pe Iisus şi ne‑am avut unul pe celălalt – iată ce a făcut ca acele clipe de Crăciun să fie fericite şi deosebite.
- Vezi Galateni 5:22-23↑