Îmi amintesc așa de clar ziua, pe când aveam vreo 20 de ani, când stăteam în sufrageria confortabilă a apartamentului meu de clasă mijlocie și simțeam un gol și o neliniște în mine pe care nicio comoditate din jurul meu nu le putea liniști. În acea clipă am simțit puternicul adevăr că lucrurile materiale nu pot satisface în întregime și nu ne pot aduce fericirea. Mi‑am dat seama că sufletele noastre nu vor fi niciodată satisfăcute până nu se unesc cu marele și iubitorul Spirit care le‑a creat. După cum spunea Augustine despre Dumnezeu în autobiografia sa Confesiuni: „Ne‑ai făcut pentru tine iar inimile noastre nu își vor găsi pacea până nu se vor odihni în tine”.
Suntem bombardați continuu cu reclame să cumpărăm cele mai noi și mai bune produse. Nu contează dacă suntem sau nu mulțumiți cu ceea ce avem deja, sau că avem deja mai multe lucruri decât ne trebuie, sau că nu ne permitem mai mult. Ni se spune că produsele mai bune ne vor face viața mai bună! Dar pe lângă faptul că ne face viața mai stresantă, consumerismul pune un stres enorm asupra planetei noastre. Mahatma Gandhi spunea: „Există pe pământ suficient pentru nevoile tuturor, dar nu și pentru lăcomia tuturor”.
Thomas à Kempis (1380-1471) spunea că „fericirea omului nu constă în abundența bunurilor sale lumești, căci o parte modestă îi este suficient”. În vremuri mai recente Henry David Thoreau (1817-1862) a spus ceva asemănător: „Viața noastră este irosită cu detalii. Simplifică, simplifică, simplifică!” Am observat și eu că dacă am prea multe lucruri mă împiedică să mă bucur din plin de ceea ce am, iar simplele plăceri ale vieții, care nu costă prea mult, ne aduc cea mai mare fericire.
În cartea Isaia Dumnezeu spune: „Veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată! De ce cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește?”.1 Am fost creați ca ființe eterne; de aceea lucrurile materiale temporare ne lasă cu un sentiment de goliciune.
Cel mai mare și mai important lucru pe care îl putem avea este viața veșnică prin credință în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Iisus a spus: „Eu sunt pâinea vieții. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; și cine crede în Mine nu va înseta niciodată”.2 Numai Dumnezeu poate satisface setea și foametea sufletelor noastre, fiindcă El ne‑a creat cu un loc în inimile noastre pe care numai El îl poate umple. Ne bucurăm de satisfacerea acelor nevoi interioare când ne aprofundăm relația cu El.