Soţiei mele îi plac acele scene miniaturale cu naşterea lui Iisus. Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă le făcea ea însăşi şi le dădea cadou rudelor. Le modela din lut, le picta pe masa din bucătărie, iar apoi le ardea în cuptor. Sora ei continuă să‑şi expună la fiecare Crăciun setul primit.

În perioada în care am locuit ca voluntari creştini în diferite ţări, soţia mea a început să colecţioneze astfel de scene miniaturale din diverse locuri. Acum, ea are o astfel de scenă din Rusia, şi chiar una din Ţara Sfântă, sculptată din lemn de măslin. Are şi o scenă cu naşterea lui Iisus într‑un glob de sticlă cu zăpadă, care cântă un colind, şi multe altele.

Anul trecut am văzut o expoziţie a unui colecţionar particular, cu o colecţie de aproape 100 de astfel de scene din întreaga lume. Printre ele am văzut şi Sfânta Familie reprezentată ca şi africani tribali, ca orientali, în veşminte indiene, sau ca fermieri latino-americani. Am văzut şi o scenă foarte minuţios realizată, care a fost folosită într‑o mare catedrală din Europa. Am văzut şi una făcută de eschimoşi, în care Iosif şi Maria erau îmbrăcaţi cu parka (haină specifică eschimoşilor) şi erau încălţaţi cu cizme de zăpadă. Am văzut şi o scenă făcută într‑o insulă din sudul Pacificului, în care figurinele erau îmbrăcate aşa cum se îmbrăcau oamenii pe insulă şi erau poziţionate într‑o colibă făcută din frunze de cocotier.

Oamenii care au realizat aceste scene ale naşterii Domnului în atâtea ţări diferite au avut totuşi ceva în comun. L‑au portretizat pe Iisus şi pe cei care au participat la naşterea Sa, aşa cum erau ei, cu hainele lor, în mediul lor de viaţă, pentru a relaționa cu cultura și cu contextul lor.

La începutul secolului XVIII, înainte de abolirea sclaviei în SUA, un sceptic l‑a întrebat pe un sclav: „Cum poţi să crezi în acelaşi Iisus şi să te rogi la acelaşi Dumnezeu la care se roagă şi stăpânul tău?” La care sclavul a răspuns cu înţelepciune: „Iisus nu este doar Iisus al lor. Este şi al meu!” Acel sclav L‑a găsit pe Iisus şi a învăţat cum să primească de la El tăria şi mângâierea de care avea nevoie.

Acest lucru este la fel de adevărat şi astăzi. Iisus se raportează la oricine, din orice rasă, oriunde s‑ar afla: bogat sau sărac, de la ţară sau de la oraş, cu studii superioare sau fără studii, puternic sau slab. Iisus ne iubeşte pe toţi şi fiecare dintre noi Îl poate considera ca fiind al lui şi poate găsi în El iertarea de păcate, mântuirea şi suplinirea celor mai profunde nevoi. El este Iisus al meu, iar El este şi Iisus al tău.