Frumoasele mere roşii

Crăciunul din 1984 a fost cel de-al treilea Crăciun pe care eu şi familia mea l-am petrecut în afara Europei, într-un sătuc izolat din estul Indiei unde ajutam ca voluntari şi care devenise ca o a doua casă pentru noi. După greutăţile iniţiale de adaptare la climatul şi cultura diferită, am ajuns să apreciem oamenii minunaţi cu care trăiam şi să ne bucurăm de toate priveliştile, sunetele, gusturile şi aromele noi. Îmi plăcea în mod deosebit să fac cumpărături din piaţa locală unde aveau tot anul o varietate de fructe fabuloase – mango, banane, lichi, papaia, jackfruit, limete şi altele.

Într-unul din aceste drumuri la piaţă s-a întâmplat o dată să vedem un stand care vindea – la preţuri exorbitante – nişte mere frumoase. Ni s-a spus că au fost aduse din nordul îndepărtat al ţării, ceea ce explica preţul.

M-au cuprins amintirile din copilărie şi, bineînţeles, Crăciunul este perioada când amintirile par să aibă o putere mai specială. Fiica mea mai mare era cu mine în ziua aceea şi a pus în cuvinte ceea ce simţeam şi eu: „Ar fi minunat să avem mere de Crăciun”.

Aşa mi-a venit ideea surprizei de Crăciun pentru familia mea. Eu şi soţul meu am petrecut o seară împachetând mici cutiuţe cu prăjiturele, nuci… şi un măr mare şi roşu!

În dimineaţa de Crăciun copiii şi-au deschis cutiile şi au sărit în sus şi în jos de bucurie la vederea merelor! Cred că noi, părinţii, ne-am bucurat la fel de mult privindu-le bucuria precum şi savurând propriile noastre mere – căci şi noi am primit fiecare câte o cutiuţă de Crăciun.

Acum suntem întorşi în Europa de câţiva ani şi am mâncat deja o mulţime de mere, însă toată familia noastră păstrează încă în memorie acel Crăciun „sărăcăcios” în care am trăit acel sentiment „bogat” de recunoştinţă pentru un simplu măr.

Ar fi bine să putem găsi tot timpul motive simple şi umile de a fi recunoscători – nu doar de Crăciun, dar cu ocazia fiecărei sărbători şi al oricărui eveniment de pe tot parcursul anului.