Evadarea în pădure

Iarna trecută am petrecut cinci săptămâni într-o călătorie de strângere de fonduri pentru un proiect umanitar la care lucrez. Planul meu fusese ambiţios – poate prea ambiţios. Zilele lungi şi intense de muncă pe o perioadă de mai bine de o lună şi-au pus amprenta asupra vieţii mele spirituale şi asupra stării mele generale.

Într-o zi, în timpul pauzei de prânz, mergând prin mall-ul imens în care aveam standul pentru donaţii, am fost copleşit sufleteşte de luminile şi zgomotele din acea clădire comercială extrem de aglomerată. Eu sunt un iubitor de natură iar temperaturile sub zero şi puternicele furtuni de zăpadă care m-au ţinut înăuntru chiar şi după ce îmi terminasem lucrul au fost un alt factor care m-a făcut să mă simt captiv şi nefericit.

Trecând una după alta, parcă pentru a zecea oară, pe lângă vitrine împopoţonate, era cât pe ce să-mi dea lacrimile şi am început să mă rog în gând. I-am spus lui Dumnezeu că doream să fiu undeva departe de tot acel zgomot şi activitate continuă, că doream acea pace şi linişte a pădurii, a naturii, acolo unde puteam să-I simt mai clar prezenţa şi să-I aud vocea.

Şi atunci am văzut-o. Nu ştiu cum mi-a scăpat până atunci. Chiar în faţa mea era o poză mare a unei păduri în ceaţă, incredibil de frumoasă, aproape magică. Apropiindu-mă am înţeles că era parte dintr-o expoziţie temporară. Am intrat şi m-am scufundat imediat într-o minunată colecţie de scene ce înfăţişau măreţia creaţiei lui Dumnezeu – munţi, râuri, lacuri, deşerturi, peşteri, apusuri şi altele. Erau cele mai frumoase poze de natură pe care le-am văzut vreodată. În încăpere lumina era slabă mai puţin asupra fotografiilor, iar pe fundal se auzea încet o muzică instrumentală. Eram complet singur iar un fotoliu din centrul galeriei mă îmbia să iau loc, să mă relaxez şi să absorb atmosfera. Era prea bun ca să fie adevărat. În mijlocul iernii, în cel mai haotic loc în care am fost vreodată, Dumnezeu mi-a dat lucrul pe care mi-l doream cel mai mult, ceva ce părea imposibil – douăzeci de minute cu El într-o pădure fermecată, cu un râu clipocind într-o parte şi dealuri verzi în cealaltă.

Dumnezeu face lucruri excepţionale în fiecare zi ca să ne arate dragostea Sa. Nici una din nevoile noastre nu este prea mică sau prea mare pentru El ca să ne-o împlinească. Acum am încrederea completă în lucrul acesta.