Eunucul etiopian

O repovestire după Fapte 8:26-40

Nu voi uita niciodată ziua operației, când aveam șapte ani. Atunci am devenit eunuc împărătesc, destinat să slujesc în palatul regilor și reginelor Etiopiei. Nu voi putea avea niciodată familia mea, nu voi fi privit niciodată ca „normal”, va trebui să respect anumite reguli speciale și nu mi se va permite să fac anumite lucruri pe care oamenii normali le fac.

De‑a lungul anilor am învățat cum să slujesc la casa regală. Am învățat să socotesc, să scriu și despre geografie, ceea ce a trezit în mine fascinația pentru alte popoare și alte teritorii. Am aflat că erau eunuci și în slujba faraonilor din Egipt, a împăraților din China și a maharajahilor din India. Dacă doreai să găsești eunuci nu trebuia decât să te uiți în preajma scaunului puterii. Nu erau departe.

Când regina Candace a avut nevoie de cineva să‑i supravegheze comerțul extern, am fost ales eu datorită cunoștințelor mele despre alte culturi. Am fost bucuros cu această slujbă, însă îmi doream să simt că aparțin unei familii. Trebuie să fie un loc unde să mă simt ca acasă, unde să fiu acceptat așa cum sunt, m‑am gândit eu.

Când afacerile statului m‑au dus în Ierusalim, am stat mai mult decât strictul necesar deoarece eram interesat de religia evreilor. Am aflat tot ce am putut, ba chiar mi‑am procurat și o copie a scripturii lor. Doream să le vizitez templul dar am fost oprit la intrare.

„De ce nu pot intra?” am întrebat gardianul templului. „Nu știi că sunt un membru al casei regale și am o misiune diplomatică importantă?”

„Eunucilor nu le este permis!” răspunse el aspru.

„Cine spune?” l‑am provocat eu.

„Spune Legea,” răspunse el.1

Am fost surprins de nedreptatea situației mele. Operația prin care am devenit eunuc nu a fost alegerea mea și totuși am fost respins. Evident că aceasta nu era o comunitate religioasă din care aș fi putut face parte.

Însă eram încă intrigat de Dumnezeul lui Israel. De aceea în carul meu, în lungul drum spre casă, am continuat să citesc scripturile, întrebându-mă despre semnificația lor. Și când am ieșit din Ierusalim am observat pe marginea drumului un evreu bărbos.

Citeam cu voce tare iar el probabil și‑a dat seama că citeam din învățăturile lui Isaia, un profet evreu. M‑a întrebat: „Înțelegi tu ce citești?” Am ordonat să oprească carul și ne‑am privit reciproc cu curiozitate.

I‑am răspuns cu sinceritate: „Cum aș putea să înțeleg, dacă nu mă va călăuzi cineva? Te duc cu carul meu dacă poți să îmi explici tu ce citesc”.

Am citit pasajul: „El a fost dus ca o oaie la tăiere; și, ca un miel fără glas înaintea celui ce‑l tunde, așa nu Și‑a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I‑a fost luată. Căci viața I‑a fost luată de pe pământ. Și cine Îl va zugrăvi (relata) posterității?” [verset tradus din engleză]

Asta mi‑a reamintit de soarta mea în viață – fără posteritate. „Spune‑mi, despre cine vorbește prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?”

Filip a început să‑i explice cum s‑au împlinit aceste preziceri, despre felul cum L‑a întâlnit el pe Iisus din Nazaret și cum L‑a urmat. Cum Iisus și‑a dat viața pentru toți oamenii și a permis să fie crucificat, lucru întâmplat cu doar câteva săptămâni în urmă, ca apoi, după trei zile, să învie din morți.

Am fost uimit, dar am ezitat, amintindu‑mi de cuvintele dezaprobatoare pe care le‑am citit mai devreme. Însă Filip mi‑a arătat și altceva în aceleași scripturi: „Căci așa vorbește Domnul: ʼFamenilor care vor păzi Sabatele Mele, care vor alege ce‑Mi este plăcut și vor stărui în legământul Meu, le voi da în Casa Mea și înăuntrul zidurilor mele un loc și un nume mai bun decât fii și fiice; le voi da un nume veșnic, care nu se va stingeʼ.”2

Mi s‑a umplut inima de bucurie! În sfârșit, o comunitate în care aș putea fi acceptat, unde aș putea fi iubit, așa cum eram!

Chiar atunci am observat că treceam pe lângă o oază cu un mic lac. Repede, m‑am întors către noul meu învățător: „Ce mă împiedică să fiu botezat chiar aici și acum?” Eram nerăbdător să împlinesc ritualul de curățare al botezului.

Filip mi‑a răspuns: „Dacă crezi din toată inima, se poate”.

După ce Filip s‑a rugat asupra mea și am fost botezat, m‑am simțit reînnoit! Schimbat! Am vrut să‑i mulțumesc, dar dintr‑o dată a dispărut. Unde s‑a dus?

Nu am aflat niciodată ce s‑a întâmplat cu Filip, dar știu ce s‑a întâmplat cu mine. Viața mea a luat un drum nou. Nu am mai fost singur. În sfârșit aveam un loc din care să aparțin – familia lui Dumnezeu.

  1. Vezi Deuteronom 23:1.
  2. Isaia 56:4-5