„Poți să o înveți engleza pe soția mea?” am auzit din spatele meu o voce pe când îmi alegeam legumele din piața locală unde locuim noi, în Chile. M‑am întors să văd un străin entuziasmat spunându‑mi: „Soția mea are nevoie să învețe engleza și cred că tu o poți învăța”. M‑a luat prin surprindere și i‑am spus că eu nu sunt profesoară de engleză, însă el nu a renunțat, așa că, fără tragere de inimă, mi‑am scris numărul de telefon pe o bucată de hârtie și i l‑am dat.
Dimineața următoare m‑a trezit sunetul apelului telefonic. O voce suavă m‑a salutat și m‑a întrebat când putem începe orele. Am fost surprinsă, dar am acceptat să mă întâlnesc cu acea doamnă care, din întâmplare, locuia câteva blocuri mai departe de casa mea.
Fusesem de fapt profesoară timp de 35 de ani, însă m‑am pensionat de câțiva ani, spunându‑le oamenilor că eram obosită, fiindcă deși îmi plăcea să predau simțeam că nu mai am energie pentru predarea la clasă.
Însă eleva mea era cea mai bună elevă pe care și‑ar fi dorit‑o un profesor și deși eu nu predasem engleza ca limbă secundară, nu mi‑a fost greu să găsesc cărți și materiale auxiliare. Am avut cu ea ore săptămânale timp de doi ani. Apoi din al treilea an le‑am predat și copiilor ei! Erau o frumoasă familie creștină și am descoperit că aveam multe în comun. Apoi au apărut și alte ocazii în care să predau așa că, în final, am făcut și un curs atestat de profesor ESL (Engleza ca Limbă Secundară).
Asta mi‑a arătat că îmi place în continuare să predau! Poate că nu mai sunt capabilă să mă confrunt cu agitația unei clase întregi, însă chiar îmi place să predau. Îmi place să planific clasele și mă bucur să văd progresul elevilor mei. Deci, ceea ce a început cu o voce străină în piața de legume a ajuns să fie noua mea profesie.
În final a venit și ziua pe care o așteptase întreaga familie de ani întregi – firma la care lucra tatăl l‑a transferat în Canada. Ne‑am dat seama cu toții că Dumnezeu ne‑a intersectat drumurile ca să‑i pregătească pentru noua lor țară. Erau bucuroși să‑și folosească cunoștințele învățate în toți acești ani cu atâta conștiinciozitate și îmi trimiteau mereu poze. Iar eu sunt recunoscătoare că, deși sunt oficial la vârsta pensionării, am o nouă profesie și multe ocazii de muncă. Îmi plac întorsăturile neașteptate și surprizele vieții și pot să văd mâna lui Dumnezeu planificând situațiile și evenimentele.