Sunt mare fană a lui Mike Donehey, solistrul trupei Tenth Avenue North, și prezentatorul jurnalului lor video de pe YouTube. De multe ori el povestește cum i‑a venit inspirația pentru cântecele pe care le‑a scris, sau povestiri amuzante care îl ajută să Îl înțeleagă mai bine pe Dumnezeu și căile Sale. Una dintre preferatele mele este când vorbește că „Dumnezeu nu este un elefant”. 1 Știe asta pentru că l‑a întâlnit – pe elefant, nu pe Dumnezeu.
Pe când avea cinci ani a mers la Zoo unde a văzut pentru prima dată un elefant. Elefantul și‑a întins trompa iar micul Mike a crezut că este un gest de prietenie. Dar nu, elefantul a strănutat pe piciorul lui Mike. Nu mai este nevoie să spun că de atunci Mike nu este prea încântat de elefanți.
Atunci și‑a dat seama că Dumnezeu nu poate fi un elefant. Dar de‑abia când a mai crescut și‑a dat seama cât de adevărat este lucrul acesta. Nu numai din motivul evident că elefanții sunt animale, iar Dumnezeu este, ei bine, Dumnezeu. Ci și pentru vorba veche „Un elefant nu uită niciodată” – în vreme ce Dumnezeu, în dragostea Sa pentru noi, alege să ne ierte păcatele atunci când ne pare rău și ne căim. Dumnezeu chiar se descrie pe Sine ca fiind cel care șterge fărădelegile și nu își mai aduce aminte de păcate.2
E greu de imaginat că Dumnezeu ar uita, intenționat, ceva, mai ales când ne punem în locul Său și încercăm să facem același lucru față de cei care au greșit față de noi. Uneori poate spunem că am iertat pe cineva, dar, de fapt, „îngropăm securea dar lăsăm mânerul la vedere”.
Vorba cu îngropatul securii vine din tradiția amerindienilor, când șeful de trib îngropa o secure pentru a semnala un act de pace. Dacă ai lăsa mânerul la vedere, ieșit din pământ, asta ar înseamna ca și cum ai avea posibilitatea să revii și să iei securea la nevoie, adică ai iertat, dar nu în întregime.
Știu că și eu mai sunt vinovată că las mânerul la vedere. Iert vreun prieten, dar când ne certăm și sunt supărată pe el, reamintesc și lucrul din trecut. Evident că nu am iertat cu adevărat și, din fericire, Dumnezeu nu procedează așa cu noi.
Oricât de mult am merita pedeapsa, El o trece cu vederea și se uită la inima noastră și la dorința de a face mai bine. El ne‑a trimis pe singurul lui Fiu, pe Iisus, care a murit pe cruce, luând asupra Lui păcatele întregii lumi. Prin această faptă măreață de iubire, noi suntem iertați. El ne șterge complet datoriile.
În Psalmul 103 (unul dintre preferatele mele), David scrie: „Domnul este îndurător și milostiv, îndelung răbdător și bogat în bunătate. El nu ne ceartă fără încetare și nu ține mânia pe vecie. Nu ne face după păcatele noastre, nu ne pedepsește după fărădelegile noastre. Ci cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât este de mare bunătatea Lui pentru cei ce se tem de El; cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi”.3
O doamnă mai în vârstă își sărbătorea a 50-a aniversare, iar o femeie mai tânără o întrebă cum de a reușit să ducă căsnicia lor atât de bine și de mult. Doamna i‑a răspuns că la începutul căsniciei și‑a făcut o listă cu zece greșeli pe care le va ierta soțului, de dragul căsniciei lor. Tânăra femeie era curioasă să știe care erau acele lucruri de pe listă. „Ei bine, nu am chiar scris lista”, spuse doamna, „dar când soțul făcea ceva ce mă supăra, inspiram adânc și îmi spuneam Norocul lui că lucrul acesta este printre cele zece!”.
Asta cred că a vrut să spună Iisus să iertăm „de șapte ori câte șapte”.4 Adevărata iertare nu ține socoteala. Spre deosebire de elefant, Dumnezeu iartă și uită.
- Vezi http://www.youtube.com/watch?v=U-mNFhHafjM.↑
- Vezi Isaia 43:25↑
- Psalmul 103:8-12↑
- Vezi Matei 18:21-22.↑