Diferit dar mai profund

Am fost crescută într‑un cămin creștin, de părinți creștini dedicați. Ne rugam înainte să ieșim pe ușă, când ne urcam în mașină, înainte să gătim, înainte să ne începem temele de școală și, bineînțeles, înainte de culcare. Rafturile erau pline cu cărți creștine pentru copii și Biblii, iar seara ne uitam la desene animate cu povești biblice.

Când am terminat liceul și am intrat în mediul universitar am început să privesc în urmă și să observ mai multe aspecte ale credinței care mi-a tivit copilăria. Știam că am un Prieten cu care puteam vorbi oricând aveam nevoie de mângâiere și de putere; dar acum, confruntându‑mă cu nenumăratele provocări ale presiunii academice, ale presiunii sociale și, curând, ale presiunii de a‑mi găsi un serviciu, aveam nevoie, mai mult ca oricând, de călăuzire. Totuși, eram în conflict cu mine însămi și confuză.

Atunci am dat peste un articol cu sfaturi, de pe internet. Scrisoarea venise de la o tânără care crescuse într‑o familie catolică și avea îndoieli despre credința ei. Asemenea mie, se simțea pierdută și nesigură. M‑am identificat în scrisoarea ei și am citit cu interes răspunsul consilierului. Din păcate, consilierul a încurajat‑o să se concentreze asupra plăcerilor vieții de zi cu zi și i‑a sugerat că religia nu mai este relevantă sau folositoare în viața modernă.

Dezamăgită am continuat să citesc și celelalte comentarii. Unii erau de acord cu sfătuitorul, însă am remarcat și un comentator cu un sfat diferit: „Credința pe care o descrii tu este o credință copilărească, așa cum am avut și eu. Iar acea credință a murit. Însă noua credință pe care am descoperit‑o a crescut și s‑a dovedit a fi mai puternică și mai plină de semnificație”. Deși ea a pus la îndoială existența lui Dumnezeu, în cele din urmă a redescoperit bucuriile unei relații personale cu Iisus.

Răspunsul acestui comentator mi‑a arătat că există și tineri care, asemenea mie, au crescut în familii creștine și totuși L‑au descoperit pe Iisus și ca adulți. Nu este necesar să revin la credința mea de copil sau la obiceiurile creștinești ale familiei mele ca să am o relație cu Iisus în prezent. Convingerea mea poate fi întărită și prin studierea lucrărilor intelectualilor creștini care s‑au confruntat la rândul lor cu îndoiala și și‑au găsit tăria spirituală și curajul moral în credința lor.

Încă lucrez alături de Iisus să sortez tot ce înseamnă pentru mine să fiu creștină în viața mea de adult, plină de provocări și în viteză. Încă nu cunosc toate răspunsurile, iar uneori simt cum credința mea se clatină, dar știu că Iisus mă călăuzește cu răbdare și mă învață să merg cu El într‑un mod mai diferit, dar mai profund.