Odată cu apropierea Crăciunului în acest an am început să mă gândesc de ce L‑a trimis Dumnezeu pe Iisus pe pământ ca un bebeluș micuț în Betleem. Am spus și respus această poveste încât aproape că știu pe de rost Luca capitolul 2. Maria călătorește pe un măgar, Iosif caută cu disperare un han, păstorii văd îngerii pe cer, iar magii din est urmează o stea.
Îmi amintesc cum jucam rolul Mariei sau al unui înger, sau chiar mă costumam ca unul dintre magi când nu erau destui băieți la școala duminicală. Îmi amintesc cum cântam colinde până rămâneam fără suflu. Le știu pe toate foarte bine.
Însă azi mă întrebam de ce a ales Dumnezeu să‑L trimită pe Iisus ca un bebeluș la o mamă atât de tânără și necăsătorită. Mă întrebam de ce Dumnezeu a ales grajdul și pe umilii păstori. Acesta era singurul Fiu a lui Dumnezeu! Putea fi mult mai dramatic. Orice ochi ar fi putut vedea venirea Sa, așa cum spune Biblia că se va întâmpla la reîntoarcerea Lui. Deci, de ce un bebeluș, de ce un copil fragil, un lucru neajutorat, învelit în zdrențe și pus în ieslea vacilor?
În ultimele săptămâni mi‑a fost cam greu, am avut migrene și insomnie. Am încercat să mă comport ca în mod obișnuit, însă în ultimele zile am fost tare slăbită. Mă întrebam cum voi putea face măcar strictul necesar.
Iar azi mi‑am răspuns la propria întrebare când am înțeles de ce a ales Dumnezeu să‑L trimită pe Iisus în felul în care L‑a trimis. Biblia spune că El a fost ispitit în toate lucrurile precum noi. Poate că a avut nevoie să simtă cum era să fii slăbit și mic, să depinzi de alții, să plângi după ajutor, să simți cât de înțepătoare sunt paiele, cât de rece este aerul nopții.
În ciuda tuturor acestor lucruri El a mers mai departe și s‑a pregătit pentru munca pentru care Îl trimisese Dumnezeu, care nici ea nu era așa de grandioasă la prima vedere și s‑a sfârșit cu El murind pe nenorocita de cruce. El a ales să vină, știind prin ce va trece. A fost uman și astfel că poate înțelege. Iisus a ales să devină uman ca să ne înțeleagă în slăbiciunea și micimea noastră și în momentele cele mai incomode.
Este o parte din ceea ce face această poveste atât de uimitoare și de frumoasă. Este unul dintre motivele pentru care o recreăm în biserică și o prezentăm sub forma scenei nașterii. Toată smerenia acestei povești este un miracol, Fiul lui Dumnezeu luând formă umană. Caracterul său uman ne ajută să simțim iubirea lui Dumnezeu într‑un mod foarte aparte.