Cu câteva luni în urmă, când zburam cu avionul, o fetiţă stătea pe scaunul în diagonală faţă de mine. Avea o carte nouă şi frumoasă de colorat pe care evident mama ei i-o adusese special pentru acea călătorie. Pe acelaşi rând cu noi era o altă fată a cărui tată stătea pe scaunul din spatele ei. Această fată nu avea carte de colorat şi de fapt părea să nu aibă nimic cu ce să-şi ocupe timpul.
Fata cu cartea de colorat era ocupată cu coloratul şi şi-a răsfirat creioanele pe toată măsuţa, pe când cealaltă se uita cu jind la ele. Mi-a părut rău de fata care nu avea nimic aşa că m-am rugat ca prima fată să se simtă şi să rupă o pagină din frumoasa ei carte de colorat şi pentru cealaltă fată. Şi nu după mult timp chiar aşa s-a întâmplat, a rupt o pagină şi şi-a împărţit culorile cu colega de călătorie.
M-am aplecat peste culoar şi i-am spus acestei fete că a fost foarte frumos din partea ei să-şi împartă cartea de colorat. Fata s-a luminat şi era evident bucuroasă că cineva a observat. Nu ştiu cât de departe merge acel schimb de cuvinte, dar sper ca următoarea dată când va fi pusă în situaţia să aleagă între a împărţi ceva sau nu să-şi amintească de doamna care a fost mândră de ea că a luat decizia corectă.
Toată lumea tânjeşte după încurajare. Eu cred că Dumnezeu doreşte să-i încurajeze pe oameni dar de multe ori El are nevoie de noi ca să o pună în practică. Dacă crezi că nu ai timp, că nu ai energie, că nu ai experienţă, că nu ai bani, sau prea puţini, ca să dăruieşti, nu te îngrijora; este ceva obişnuit pentru mulţi dintre noi. Însă cu toţii putem dărui prin cuvintele noastre de încurajare şi putem împărţi dragostea lui Dumnezeu oriunde mergem. În doar câteva minute ne putem pune amprenta în bine într-o staţie de autobus, în metrou, traversând strada, la magazin, la muncă, la şcoală, online, la plimbare şi lista poate continua. Cuvintele noastre nu trebuie să fie profunde sau elocvente – doar câteva cuvinte simple care să satisfacă nevoia de dragoste, speranţă, semnificaţie sau alinare a acelei persoane.
Iată o întrebare pe care să ne-o punem: Ce aş putea spune acestui om să-l ajute în vreun fel? – Îi ridică moralul? Îi luminează ziua şi-l face să se simtă bine în pielea sa, să se simtă apreciat, valoros, că merită şi că ceea ce face contează?
Toată lumea apreciază să ştie că contează, că este de valoare şi că face ceva de valoare. Poate cuvintele noastre de încurajare sunt un pas pe drumul acelui om. Uneori s-ar putea să vedem rezultatul încurajării noastre; alteori nu vom vedea niciodată rezultatele. Însă cel mai important lucru este că noi am dăruit. Dragostea nu dă greş niciodată, deci chiar dacă în urma cuvintelor noastre persoana nu înţelege imediat ce vrem să spunem, nu contează. Ceea ce contează este să se simtă iubit, apreciat şi valoros. Este un privilegiu să dăruieşti bunătate.
Chiar şi în ipostaze scurte le poţi da oamenilor „un cuvânt spus la vremea potrivită” 1, ceva ce le va da credinţă în ei înşişi şi credinţă că există pe lume oameni buni, binevoitori şi grijulii. Aceasta îi va face să se gândească la Omul Iubirii care a inspirat aceste calităţi. Dacă nu, ar putea fi o sămânţă plantată sau udată care va da rod cândva în viitor.
- Proverbe 25:11↑