Tot așa cum canalul TV Hallmark anunță 40 de filme noi de Crăciun în 2019, mi‑am dat seama că există puține evenimente care trezesc atâta entuziasm și vâlvă precum Crăciunul. Crăciunul a ajuns să reprezinte punctul culminant din an cu un sezon extins de frumusețe, festin, generozitate, prietenie și bucurie. Planificăm să repetăm tradiții ca să aducem toată perfecțiunea Crăciunurilor trecute în prezent.

Dar cum rămâne cu momentele când sărbătoarea este eclipsată de un divorț, un diagnostic medical îngrijorător, moarte sau dezamăgire? Când toate tradițiile par goale, iar sărbătoarea nu face decât să îți amintească ce dezastru este viața ta, când ai probleme în relație, contul gol, visele sfărâmate, atunci ce ai mai avea de sărbătorit?

Cred că fiecare primește și câteva astfel de Crăciunuri sfărâmate.

Însă experiența proprie nu schimbă faptul că Iisus a ales să vină în formă umană, ca un bebeluș neajutorat, și a intrat în lumea noastră dureroasă, bolnavă, păcătoasă și separată de Dumnezeu, să ne arată iubirea lui Dumnezeu. El a ales să fie sacrificiul, ispășirea păcatelor noastre, să putem intra în relație împăcată cu Dumnezeu. Sosirea Lui în lumea asta a semnalat sfârșitul puterii morții, fricii și urii. Chiar dacă aceste lucruri încă sunt foarte răspândite în lumea asta, nașterea lui Iisus asigură că ele nu au ultimul cuvânt. Ele nu pot învinge!

Chiar și în starea ta frântă și dezamăgită, Iisus aduce o speranță ce poate fi celebrată. Sper să te bucuri și tu de întreaga experiență a Crăciunului, de familie, prieteni, festinuri, cadouri și decoruri frumoase. Dar și dacă ești singur și nu faci nimic special să comemorezi această sărbătoare, sper să poți să‑ți recanalizezi speranța în Iisus. Mă rog să fi cuprins de o conștientizare profundă a iubirii Sale pentru tine, ca un cadou ce întrece toate așteptările. Cred că toată comercializarea Crăciunului se pierde în fundal în vreme ce frumusețea poveștii despre mântuirea noastră acoperă toate dificultățile din viața ta și a mea.

Mă gândesc la păstorii care își păzeau oile la marginea Betleemului în noaptea nașterii lui Iisus. Probabil că le era frig, erau flămânzi și se simțeau inconfortabil. Poate simțeau că nu aveau cine știe ce, profesional și din alte puncte de vedere. Dar când a apărut îngerul și le‑a dat vestea bună a nașterii lui Iisus, iar apoi cerul s‑a umplut cu corul îngeresc, pun pariu că s‑au simțit iubiți, plini de speranță, de bucurie și de entuziasm, care le‑a transformat truda vieții lor.

Să primim și noi aceeași veste bună și să sărbătorim speranța lui Iisus cu ocazia acestui Crăciun!