Crăciunul meu studențesc

În ajunul Crăciunului, când eram în anul 2 de facultate, încercam, dar eșuam mizerabil, să simt „efervescența Crăciunului”. În parte se datora faptului că îmi trecuse entuziasmul primului an de facultate iar acum mă luptam cu oboseala de sfârșit de semestru, cuplată cu frustrarea unui proiect cu care mă chinuiam. Așteptam la ușa biroului profesorului să discut cu acesta despre lucrarea mea cu probleme și îmi aminteam distracțiile fără griji ale festivităților de Crăciun din copilăria mea.

Profesorul m‑a chemat să intru și am încercat să‑mi șterg de pe față încruntarea. Înainte să începem profesorul deschise sertarul biroului său și scoase o pungă de Dum Dum. „Vrei o bomboană? Alege una”, îmi oferi el cu un zâmbet. M‑a luat prin surprindere și am zâmbit stânjenită. De când dădeau profesorii bomboane studenților?

„Crăciun Fericit” spuse el, apoi îmi explică ideile lui pentru a‑mi îmbunătăți lucrarea. Până la urmă nu a fost așa de complicat cum am crezut eu și am plecat mai liniștită.

Deși profesorul nu știa de sentimentele mele de singurătate și de dificultățile anului doi de facultate, gestul său spontan de bunătate mi‑a dat o picătură de încurajare emoțională, suficientă cât să pot face față celorlalte provocări de Crăciun, cum ar fi examenele finale. Acea bomboană cu gust de lămâie verde avea în ea toată magia Crăciunului – veselia, dăruirea spontană și plăcerea bomboanei.

După ce mi‑am terminat bomboana am mers la cursul următor, unde o prietenă se stresa cu un volum imens de inginerie civilă. Avea ochii obosiți și colțurile gurii lăsate în jos, o imagine dureros de familiară pentru mine. Când mi‑am deschis rucsacul de școală să‑mi scot caietul, am observat că aveam doi biscuiți cu ciocolată pentru o gustare de după-amiază. I-am scos și mi‑am întrebat prietena: „Vrei un biscuit?”

Văzând cum i se luminează ochii, am zâmbit, și mi‑am dat seama că, deși nu mă voi bucura de aceleași festivități și petreceri de Crăciun precum în copilărie, pot împărți bucurie de Crăciun celor din jurul meu. Un zâmbet și o gustărică dulce sunt lucruri așa de mici, însă de Crăciun, când nostalgia și așteptările pe care le au oamenii pentru Crăciun contrastează și mai puternic cu realitatea dureroasă a vieții, un simplu gest de generozitate poate face minuni să aducă bucuria Crăciunului într‑o zi mohorâtă.