Cel mai bun lucru rău

Prima oară când am întâlnit‑o pe prietena mea, Laura, aveam 13 ani, iar ea venise la mine acasă cu niște vecini. Am făcut schimb de numere de telefon și ne‑am împrietenit repede. Era ceva nou pentru mine, să am o cea mai bună prietenă. Eram încântată că cineva voia să fie prietena mea – nu prieteni de familie, sau prietena surorii mele mai mari, sau a cuiva cunoscut de la biserică sau de la școală, ci chiar a mea, și o puteam chema și vorbi cu ea și petrece timp cu ea în weekend.

La început mama a fost de acord să mă ducă cu mașina la ea acasă. Petreceam sâmbăta împreună, aveam câteva ore grijă de frații și surorile ei mai mici, apoi eram libere să facem ce doream noi. Dormeam la ea peste noapte, duminica mergeam la biserică cu familia ei apoi acasă cu părinții mei.

Câteva săptămâni a fost tot așa, apoi, într‑o sâmbătă dimineața, planurile s‑au schimbat. Mama a spus că trebuie să curețe casa și nu are timp să mă ducă. Doream cu disperare să îmi văd prietena, dar toate lacrimile și implorările mele nu au dat rezultat, iar mama mi‑a spus că dacă chiar vreau să merg la Laura, trebuie să merg pe jos. Cred că a fost surprinsă să mă vadă punându‑mi câteva lucruri într‑o gentuță și pornind în sus pe deal, dar eu nu doream decât să ies din casă.

Aerul dimineții era proaspăt și, trecând pe lângă fermele vecinilor, am început să observ florile sălbatice de pe marginea drumului, copacii care delimitau terenurile și mi‑am dat seama că am uitat să mai fiu supărată și frustrată.

Pe moment mi s‑a părut „cel mai rău” lucru că trebuia să merg pe jos până la casa prietenei mele. Dar, în realitate, a fost cel mai bun lucru. Rezolvarea problemei din acea dimineață m‑a ajutat să descopăr un obicei care a devenit pe viață și care mă ajută când mă confrunt cu frustrări și griji. Mersul pe jos m‑a ajutat să‑mi transform gândurile în rugăciuni, ceea ce m‑a liniștit – fără să menționez și mișcarea gratuită. Prin mersul pe jos gândurile mele au devenit melodii, îngrijorările mele au devenit rugăciuni iar tăcerea mea a devenit meditație.

În orice plimbare în natură omul primește mai mult decât caută. – John Muir (1838-1914)