Eu și soția am văzut odată o punere în scenă, în germană, a povestirii Colind de Crăciun, de Charles Dickens. Probabil cunoști și tu povestea cu bancherul zgârcit care a devenit bun și generos după ce a avut de‑a face cu trei fantome misterioase care l‑au dus prin trecut, prezent și viitor. Am fost uimit de impactul pe care l‑a avut acea reprezentație asupra mea și asupra publicului.

Povestea s‑a născut din dorința lui Dickens de a sensibiliza oamenii la condițiile teribile ale muncitorilor din Anglia vremurilor sale. Și el se născuse în sărăcie și a muncit în copilărie într‑o fabrică câte 12 ore pe zi, deci le înțelegea situația și dorea ca această poveste să le înfluențeze în bine viețile. Dickens a scris nuvela în șase săptămâni și a devenit imediat un hit.

Ruth Glancy, profesor de literatură engleză, spunea că cel mai mare impact al nuvelei Colind de Crăciun este că a inspirat cititorii să îi ajute pe cei nevoiași. Mulțumită în parte acestei povești, a devenit o tradiție să oferi mâncare de Crăciun săracilor. În 1867 un om de afaceri american a fost atât de mișcat de poveste că a închis fabrica pentru ziua de Crăciun și a dat fiecărui angajat un curcan. La începutul anilor 1900 regina Norvegiei a trimis daruri copiilor londonezi cu dizabilități semnând „Cu dragostea Micuțului Tim”. Scriitorul G.K. Chesterton scria: „Frumusețea și binecuvântarea acestei povești … este că ea înflăcărează bucuria veritabilă care a strălucit prin Scrooge și tot ce era în jurul lui… Chiar dacă viziunile de Crăciun nu l‑ar fi convertit pe Scrooge, ne‑au convertit pe noi.”

Recent am citit despre o transformare de Crăciun care seamănă cu povestea din Colind de Crăciun. Este vorba despre un bancher pe nume George Mason, care s‑a închis din greșeală în seiful băncii în seara de Ajun. Când, în sfârșit, a ieșit de acolo, după două zile, și‑a dat seama că nimeni nu i‑a simțit lipsa. Din fericire a meditat la viața lui și decis să facă câteva schimbări pozitive. În seif a lăsat un mesaj scris de mână: „Să‑i iubești pe oameni, să fii indispensabil undeva, acesta este scopul vieții. Acesta este secretul fericirii.”

Nu trebuie să fim și noi vizitați de fantome sau închiși în seif să ne dăm seama de adevărata semnificație a Crăciunului. Dumnezeu iubește atât de mult lumea încât L‑a trimis pe Iisus, singurul său Fiu, în acel prim Crăciun, să ne răscumpere de la moarte și să ne dăruiască viață veșnică. Să împărtășim și noi cu alții de acest Crăciun dragostea pe care am primit‑o.