Câțiva ani la rând am făcut parte dintr‑un grup teatral care interpreta povestea alegorică „Omul care plantează copaci”. Este povestea lui Elzéard Bouffier, un păstor bătrân care a reîmpădurit o zonă vastă din sudul Franței plantând copaci în timp ce își păștea oile. Această poveste a fost transpusă și în animație, primind premiul Academiei și a inspirat o mulțime de oameni să înceapă proiecte de plantare de copaci de când a fost publicată de Jean Giono în 1953.

Oameni precum Jadav Payeg, care plantează de 30 de ani copaci în partea sa de lume în Assam, India. Din cauza lipsei copacilor, în fiecare an bazinul râului Brahmaputra se inunda și cauza stricăciuni mari recoltelor, caselor și vitelor. Jadav s‑a hotărât să‑și transforme zona stearpă plantând copaci, iar azi acea zonă este o pădure junglă de peste 1360 de arii – mai mare decât Parcul Central din New York.

Acești copaci au adus multe beneficii regiunii. Agricultura și‑a revenit, inundațiile în zonă s‑au oprit, iar animalele sălbatice precum rinocerii, elefanții și tigrii au revendicat pădurea lui pentru casa lor. Iar el are o viziune și pentru viitor – dorește să facă știința mediului parte din materiile școlare iar fiecare elev să planteze și să îngrijească un copac.

Nu mai trebuie să spunem că nu i‑a fost ușor. De‑a lungul anilor a trebuit să se ferească de braconierii lacomi, politicienii corupți și tăietorii de lemne, dar a spus: „Nu știu exact ce reușesc cu asta, dar mă face fericit când plantez copaci. Voi continua să fac asta până mor”.

Un alt om care a schimbat lumea este Wangari Maathai, din Kenya, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Pace pentru munca ei de restaurare a mediului și dezvoltare a comunității.

În adolescență Wangari a urmat o școală misionară unde era activă în clubul Legiunea Mariei, club care organiza proiecte de agricultură locală și al cărui motto era „Slujește‑L pe Dumnezeu slujindu‑i pe ceilalți oameni”. La 20 de ani a primit o bursă să studieze la Universitatea din Pittsburgh, SUA, unde a întâlnit activiști care încercau să curețe orașul de aerul poluat și a văzut că eforturile lor aveau un impact semnificativ. Pe vremea aceea creșteam și eu în Pittsburg și pot spune că într‑adevăr au existat schimbări în calitatea aerului.

Când s‑a întors în Kenya, Wangari a încercat din greu să îmbunătățească condițiile de viață ale femeilor. Ea a inițiat mișcarea Green Belt Movement să ajute femeile să se descurce singure și să crească puieți din semințele plantelor locale. Frumusețea proiectului ei consta în simplitatea lui. În cartea ei, Unbowed, ea spune: „După cum le‑am spus pădurarilor și acestor femei, nu ai nevoie de nicio diplomă ca să plantezi un copac”.

Mișcarea ei Green Belt Movement a progresat prin cooperarea cu agenții internaționale precum Norwegian Forestry Society, iar de‑a lungul anilor reprezentanți din peste 15 țări au venit să vadă și să învețe cum pot implementa și ei proiecte asemănătoare în țările lor ca să lupte cu uscăciunea, despădurirea, seceta și foametea.

Acum, prin aceste eforturi, cresc mii de copaci și multe alte inițiative au apărut din aceasta, precum Billion Tree Campaign.

Wangari Maathai a murit în 2011, la 71 de ani, însă vocea ei este auzită și azi. În cartea ei Replenishing the Earth din 2010, care a fost ca un mesaj de adio, ea ne inspiră la acțiune: „Trebuie să muncim cu toții din greu să ne influențăm în bine comunitatea, regiunea și țara și lumea în general. Asta înseamnă să colaborăm între noi și să fim agenți mai buni ai schimbării”.

Dar ce are de‑a face împădurirea cu mine? Bineînțeles, majoritatea dintre noi nu plantăm copaci, însă asta implică mult mai multe. Implică să ne facem partea noastră ca lumea să fie un loc mai bun. Primul pas ar putea fi să aflăm care sunt „copacii” noștri și să ne îngrijim de ei în timp ce cresc.

Iisus ar fi putut spune același lucru cam așa: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un om care plantează copaci pe un teren sterp și se îngrijește de ei până devin o pădure puternică care îmbogățește pământul să aducă multe fructe”.

Deci, dacă uneori ești descurajat de felul în care este lumea, nu renunța! Uneori ne descurajează enormitatea acestei îndatoriri și gândim Cine sunt eu? Ce pot face? Se pare că nu este ceva ce poate face un singur om deci, de ce să mai încercăm?

Însă oameni precum Jadav Payeng, Wangari Maathai, sau personajul fictiv Elzéard Bouffier ne arată ce poate face un om să schimbe lumea! Nu poți schimba toată lumea, însă poți schimba partea ta de lume, începând cu inima, cu mintea și cu viața ta.

La început poate părea un mic muguraș, un muguraș verde nesemnificativ. Ce înseamnă asta față de pădurea de care este nevoie? Ei bine, este începutul miracolului unei noi vieți, care va crește, va înflori și va deveni mai puternică, un „copac” nou, o viață nouă și poate, într‑o zi, o lume cu totul nouă!