Ce este Biblia?

Cuvântul Biblie este derivat din cuvântul grecesc biblion, ceea ce înseamnă „carte”, dar este cu mult mai mult decât o simplă carte. Este „Cuvântul lui Dumnezeu” și fundamentul credinței și vieții creștine. Biblia ne revelează pe Dumnezeu, ea ne spune planul de bază al lui Dumnezeu pentru omenire și conține adevăruri și instrucțiuni de neegalat. Cuvintele sale sunt duh și viață (Ioan 6:63). Prin ele putem avea parte de natura divină – să fim mai spirituali, mai mult ca Iisus (2 Petru 1:4).

Biblia este, de fapt, o colecție de cărți – 66 în total – scrise de vreo 40 de oameni sub inpirația Duhului Sfânt. Biblia ne spune că „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire” (2 Timotei 3:16).

Biblia conține două părți principale: Vechiul Testament și Noul Testament. (Testament, în cazul acesta, înseamnă „legământ” sau „contract”, iar Vechiul și Noul Testament pot fi interpretate ca fiind vechea și noua înțelegere dintre Dumnezeu și om.) Datele la care au fost scrise unele dintre cele 39 de cărți ale Vechiului Testament sunt neclare, însă cercetătorii sunt în general de acord că au fost scrise într‑o perioadă de aproximativ 1000 de ani, din secolul XIV până în secolul IV îdH.

Vechiul Testament pregătește calea pentru Noul, care a început cu venirea lui Iisus. Cele 27 de cărți ale Noului Testament au fost scrise în primul secol dH în Grecia. Ele spun povestea vieții și muncii lui Iisus și formarea bisericii timpurii și prezintă bazele credinței creștine.

În legământul Vechiului Testament Dumnezeu a promis să‑i binecuvânteze pe israeliți dacă îl venerează numai pe El și se conduc după legea Lui – cea pe care El i‑a dat‑o lui Moise în jurul anului 1300 îdH. Cu vreo 600 de ani înainte de nașterea lui Iisus, profetul Ieremia prevede ziua în care Dumnezeu va face un nou legământ cu poporul Său. Sub acest legământ nou, Dumnezeu își va scrie legile în inimile oamenilor, în loc să le scrie pe table de piatră (Ieremia 31:31-34). Iisus spune că El este împlinirea vechiului legământ și îl introduce pe cel nou (Matei 5:17).

Noul Testament conține cinci cărți narative – cele patru Evanghelii și Faptele Apostolilor. Evangheliile prezintă munca, moartea și învierea lui Iisus. Cartea Fapte ne spune despre evenimentele majore ce au avut loc în biserica timpurie de‑a lungul următorilor 30 de ani și este un fel de continuare a Evangheliilor.

Douăzeci și unu de scrisori, numite și epistole, urmează Evangheliilor și Faptelor. Treisprezece dintre acestea este clar că sunt scrise de apostolul Pavel, iar celelalte opt au fost scrise fie de alți apostoli sau de oameni apropiați apostolilor. În ultima carte a Noului Testament, Apocalipsa, apostolul Ioan povestește viziunile profetice despre A Doua Venire a lui Iisus.

Prima mențiune din Biblie despre cineva care a scris ceva este când Dumnezeu i‑a spus lui Moise: „Scrie lucrul acesta în carte, ca să se păstreze aducerea aminte” (Exodul 17:14). Poveștile patriarhilor din Geneza au fost transmise pe cale orală din generație în generație. Mesajele profeților au fost date, de obicei, oral înainte de a fi scrise.

Istorisirile despre viața și munca lui Iisus au fost repetate oral ani la rând înainte să fie scrise. Multe dintre fragmentele vechi din documentele biblice, unele datând din al doilea secol dH. au fost recuperate – inclusiv multe copii ale unor porțiuni. Traducerea Bibliei de azi se bazează pe aceste copii.