În fiecare an ziua de 25 decembrie vine, fie că suntem pregătiți sau nu. Vorbim mereu despre câte mai avem de făcut, că suntem în criză de bani și de timp, etc. Dar dacă nu ești pregătit pentru Crăciun fiindcă te confrunți cu o pierdere, iar inima ta pur și simplu nu este pregătită de sărbătoare?

În 2021 ne pregăteam și noi să sărbătorim Crăciunul fără bunicul. Cei opt copii ai prietenului meu cel mai bun se pregăteau să sărbătorească fără mama lor, iar recent devenitul tată văduv era încă buimăcit în urma pierderii. O altă prietenă își pierduse tatăl cu doar câteva săptămâni înainte, iar alți doi prieteni ar fi sărbătorit Crăciunul singuri fiindcă divorțaseră. Un alt prieten se chinuia fiindcă era fără slujbă, iar Crăciunul îi aducea un stres suplimentar, pe lângă cel că de‑abia se descurca cu banii. Și totuși Crăciunul se apropia, fără vreo ușurare pentru cei cu inima frântă.

Inima mea era împovărată – nu numai de propia mea pierdere, dar și în legătură cu pierderile celor din jurul meu. Toate aceste morți fuseseră dintr‑o dată și pe neașteptate și parcă mă așteptam să mai apară vreuna.

Anul acesta a fost primul an în care am muncit în perioada de Advent, cele patru săptămâni dinaintea Crăciunului pe care unii o dedică rugăciunii, meditației și studiului Bibliei. Îmi erau greu să îmi fac treaba bine. Nu am urmat obiceiurile, nu au fost cadouri sau altele. Am avut doar cuvintele: Speranță, Pregătire, Bucurie, Iubire. Fiecare a adus o rază de lumină în întuneric și mi‑a mutat atenția către ceva mai semnificativ.

Lăsând la o parte pierderea mea, totuși faptul că Iisus a venit ca Mântuitor al omenirii era un lucru ce merita sărbătorit! Chiar dacă nu reușeam să găsesc în mine toată bucuria și tradițiile sărbătorii, puteam să‑mi repar inima. Dacă eram puțin mai melancolică ca de obicei era fiindcă procesam cuvintele: Speranța, Pregătirea, Bucuria și Iubirea.

Speranța mi‑a amintit că speranța mea nu este în promisiunea ca această viață să fie mai ușoară, ci în promisiunea lui Iisus să mă mântuiască.

Chiar dacă nu am avut puterea să fac multe pregătiri de Crăciun, aș fi putut să‑mi pregătesc inima să primesc suveranitatea lui Dumnezeu.

Am bucurie fiindcă a venit Iisus! Iar bucuria crește când este împărtășită cu alții.

Dumnezeu și‑a arătat iubirea trimițându‑l pe Iisus pe pământ să mă mântuiscă.

Am trimis un coș imens cu bunătăți copiilor prietenului meu și le‑am scris sau i‑am sunat pe ceilalți prieteni care au pierdut pe cineva. Iar în ziua de Crăciun am fost pregătită să spun „Bucurie pe pământ”.