Când apostolul Pavel a scris despre cum să trăiești o viață creștinească, a vorbit despre „faptele firii pământești” printre care dușmănia, cearta, gelozia, accesele de furie și invidia.1 Apoi el a continuat cu: Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.2 Roada Duhului este modalitatea prin care Duhul Sfânt lucrează în noi să ne ajute să progresăm în creștinismul nostru. 

Din această listă aflăm două aspecte ale roadelor Duhului care merg mână în mână: bunătatea și facerea de bine (bunăvoința). Citind ce are de spus Biblia despre aceste două calități aflăm că amândouă sunt atribute ale naturii divine.

Domnul este bun și drept.3

Dar când s‑a arătat bunătatea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, și dragostea Lui de oameni, El ne‑a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui.4

Deoarece Dumnezeu este bun și și‑a arătat bunătatea Sa față de noi prin sacrificiul lui Iisus pentru păcatele noastre, suntem și noi chemați să fim buni față de alții.

Fiți buni unii cu alții, miloși și iertați‑vă unul pe altul, cum v‑a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos.5

Bunătatea și bunăvoința sunt strâns legate între ele, iar acești termeni sunt de multe ori folosiți unul în locul celuilalt. Amândouă exprimă o dorință activă de a ajuta pe alții în nevoie. Jerry Bridges scrie:

Bunătatea este dorința sinceră pentru fericirea altora; bunătatea este activitatea calculată care precede fericirea. … Bunăvoința este bunătatea în acțiune – cuvinte și fapte.6

Bunătatea și bunăvoința nu le arăți doar celor pe care îi iubești, ci tuturor – chiar și celor care par să‑ți fie oponenți, sau dușmani, fiindcă astfel imităm bunătatea lui Dumnezeu. Iisus a vorbit clar când a spus: Voi să iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine și dați cu împrumut, fără să nădăjduiți ceva în schimb. Și răsplata voastră va fi mare și veți fi fiii Celui Preaînalt; căci El este bun și cu cei nemulțumitori și cu cei răi.7

Noi, bineînțeles, suntem din fire mai înclinați să fim buni cu cei pe care îi cunoaștem și de care suntem apropiați, însă suntem chemați să fim buni și cu alții și să fim dispuși să facem fapte bune și față de ei.

În calitate de creștini noi suntem ființe noi în Hristos,8 transformați de Duhul Sfânt și chemați să facem bine, precum Iisus. El a fost devotat binelui umanității și și‑a pus devotamentul în practică prin iubire, grijă și fapte care să manifeste bunătate, bunăvoință și grijă pentru alții.

Bunătatea și bunăvoința sunt manifestate la scară largă când există vreun fel de urgență sau necesitate majoră care îi face pe oameni, creștini și necreștini, să îi ajute pe alții. Mulți dintre noi am ajuta de urgență, ceea ce este bineînțeles bunătate, însă ceea ce înțelege Biblia despre această roadă a Duhului trece de asta. Este o transformare a înclinației firești de a ne ocupa de noi înșine, de a fi egoiști. Este o transformare care ne aduce dorința profundă de a‑L copia pe Hristos.

Ar trebui să fim buni cu alții în fiecare zi, nu doar sporadic cu fapte neobișnuite sau eroice. Majoritatea ocaziilor noastre de a face ceva bun pentru alții se află în activitățile simple de zi cu zi.

Scriptura ne învață că ar trebui să căutăm nu numai interesul nostru cât și al altora.9 Aceasta necesită să luptăm împotriva tendințelor noastre înnăscute egoiste și să acționăm în mod intenționat împotriva firii umane. Majoritatea lucrurilor pe care le facem ca să ne asemănăm lui Hristos se bat cap în cap cu firea umană. Străduindu‑ne să fim asemenea lui Iisus avem nevoie de o schimbare în inima, în mintea și în faptele noastre; însă aceste schimbări trebuie să fie adânc înrădăcinate în inimă.

Scriitorul Kelly Minter a scris:

Mi‑am dat seama că inima este punctul central al tuturor [virtuților]. Nu am, pur și simplu, cum să‑mi detașez inima de faptele mele, mai ales când este vorba de caracteristicile lui Iisus. Dacă inima mea este plină de mândrie și de aroganță, nu voi arăta milă și răbdare oamenilor cu care mă întâlnesc. Când inima mea este obosită cu gelozie și mânie atunci bunătatea și iertarea nu pot lucra liber în viața mea. Iar invers, când Dumnezeu ne‑a înmuiat inima, ne‑a smerit și ne‑a aliniat cu Duhul Său, nu ne vom putea abține să nu arătăm bunătate, bucurie și dragoste.10

Cum arată bunătatea și bunăvoința? Se regăsesc în felul cum vorbim, când cuvintele noastre pentru alții sunt tivite cu dragoste și grijă pentru ei, când îi ascultăm cu atenție, le dăm toată atenția noastră chiar dacă am prefera să facem altceva. Se regăsesc în cei altruiști, care își dăruiesc resursele, timpul sau atenția altuia în nevoie. Înseamnă să arăți sincer că ești interesat și că îți pasă de ei. Înseamnă să întorci și obrazul celălalt când cineva îți greșește. Ele ne ajută să ne ținem gura când cineva a spus ceva ce ne‑a insultat sau ne‑a rănit. Ele nu caută răzbunare, ci iertare. Atât bunătatea cât și bunăvoința vin din inimi pline de dragoste, compasiune și milă.

Oamenii buni nu bârfesc. Ei nu îți trădează încrederea. Ei nu se gândesc la sine. Nu se pierd repede cu firea și nu explodează. Ei nu vorbesc continuu despre ei și nu atrag atenția asupra lor. Ei nu sunt meschini.11

Noi, cei care dorim să Îl copiem pe Hristos, avem provocarea de a ne da viața pentru ceilalți. Asta înseamnă să dăm din timpul nostru altora, cum ar fi soției noastre, copiilor și altora pe care îi iubim, să‑i facem să se simtă iubiți și prețuiți. Poate fi prin lucruri mărunte cum ar fi să spălăm vasele, să ducem gunoiul, sau să ne jucăm cu copiii ca celălalt, soț/soție, să se poată odihni. Înseamnă, de asemenea, să fim buni și cu cei din afara familiei noastre sau cunoscuților noștri; să arătăm bunătate prin generozitate față de cei în nevoie, chiar dacă înseamnă un sacrificiu pentru noi; să spunem o vorbă bună cuiva, chiar și când ne este greu nouă înșine; și există nenumărate alte modalități prin care putem fi buni cu alții.

Bunăvoința înseamnă cuvinte iubitoare și fapte grijulii. Înseamnă să ai o inimă miloasă și să pui acea milostenie și iubire în acțiune. Cu toții avem ocazii să fim buni cu alții de‑a lungul zilei. Putem spune un cuvânt bun, să dăm o mână de ajutor, să facem o faptă bună – chiar și una ce trece neobservată – cu singurul scop de a proceda în dragoste, sau ca să facem viața altora puțin mai plăcută. Cu siguranță că va lua din timpul și efortul nostru, și poate chiar financiar, însă merită sacrificiul, căci reflectă iubirea lui Iisus pentru alții și îi face pe plac Domnului.

Iisus ne‑a dat o idee despre cât de mult apreciază Dumnezeu să arătăm bunătate și bunăvoință în pasajul despre venirea zilei judecății:

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărăția care v‑a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi‑ați dat de mâncat; Mi‑a fost sete și Mi‑ați dat de băut; am fost străin și M‑ați primit; am fost gol și M‑ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniți Îi vor răspunde; „Doamne, când Te‑am văzut noi flămând și Ți‑am dat să mănânci? Sau fiindu‑Ți sete și Ți‑am dat de ai băut? Când Te‑am văzut noi străin și Te‑am primit? Sau gol și Te‑am îmbrăcat? Când Te‑am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie Mi le‑ați făcut.”12 

  1. Vezi Galateni 5:19-21.↑
  2. Galateni 5:22-23↑
  3. Psalmul 25:8↑
  4. Tit 3:4-5↑
  5. Efeseni 4:32↑
  6. Jerry Bridges, The Practice of Godliness (Colorado Springs: Navpress, 2010), 215.↑
  7. Luca 6:35↑
  8. Vezi 2 Corinteni 5:17.↑
  9. Filipeni 2:4↑
  10. Kelly Minter, The Fitting Room (Colorado Springs: David C. Cook, 2011), 139↑
  11. idem, 137.↑
  12. Matei 25:34-40↑