Crăciunul este o ocazie de bucurie și de sărbătoare. Multe țări au obiceiuri și tradiții specifice care fac din această sărbătoare un moment de fericire.
- În Mexic, cu nouă zile înainte de Crăciun, copiii încep să umble prin vecini precum Iosif și Maria în căutarea unui loc de adăpost. Doi copii care duc figurine cu Iosif și Maria conduc procesiunea către o anumită casă, în timp ce cântă colinde. Apoi bat la ușă și cer o cameră. La început sunt refuzați, apoi sunt lăsați să intre. Urmează ospățul și petrecerea. Copiii, legați la ochi, lovesc cu un băț și încearcă să spargă o piñata, o figurină mare din carton, decorată multicolor, agățată de tavan și umplută cu bomboane.
- În Irlanda se aprinde o lumânare și se pune în fereastră în Ajunul Crăciunului, în semn de binevenire a călătorilor obosiți.
- În Scoția, în noaptea dinaintea Crăciunului, oamenii fac pachete cu mâncare, le împachetează ca pe cadouri și le dăruiesc săracilor.
- În Rusia, unii creștini ortodocși postesc în perioada dinaintea Crăciunului. Apoi, când apare prima stea din Ajun începe un ospăț cu 12 feluri de mâncare.
- În Grecia copiii merg din casă în casă în Ajunul Crăciunului, bat la uși și cântă colinde care vestesc sosirea Copilului Hristos.
- În Ghana, Africa de Vest, casele sunt decorate cu ornamente de hârtie colorată confecționate de întreaga familie special pentru această ocazie. În curtea fiecărei case se decorează un copac mare, fie el mango, guava sau acaju.
- În Etiopia membrii bisericii ortodoxe etiopiene sărbătoresc Crăciunul pe 6 ianuarie, după vechiul calendar roman.
- În sudul Indiei, creștinii își decorează casele cu lămpi de lut luminând noaptea.
- În Filipine, colindele răsună chiar din septembrie.
- În China creștinii construiesc copaci artificiali, numiți „copacii de lumină”, pe care îi decorează cu ghirlande de hârtie, cu flori, cu felinare și alte ornamente.
- Americanii își decorează casele cu lumini colorate. În unele părți ale țării decorează și străzile cu lumânări.
În multe țări se montează scena nașterii lui Iisus ca reamintire pentru toți. În Italia, toată familia spune rugăciuni când mama pune figurina bebelușului Iisus (Bambino) în iesle.
În întreaga lume se trag clopotele cu ocazii vesele. Și ce ocazie mai îmbucurătoare ar exista decât sărbătorirea darului de iubire de la Dumnezeu pentru omenire, singurul Lui Fiu? În Norvegia oamenii sună din clopoțele la ora 5 după-masa în Ajunul Crăciunului.
Apoi mai este, bineînțeles, bradul de Crăciun. Se tot speculează despre cum și când a apărut acesta ca simbol al Crăciunului, însă mulți cred că este din Germania medievală, unde Paradeisbaum, sau copacul paradisului, un tip de conifer, a fost decorat cu mere roșii și folosit într‑o scenetă populară despre Adam și Eva, scenetă care era reprezentată în perioada Crăciunului și care se sfârșea cu promisiunea venirii Mântuitorului. Faptul că acest copac este mereu verde este un simbol al vieții veșnice pe care Iisus a promis‑o celor ce cred în El. Asemenea coniferului care prosperă și iarnă, și Hristos a triumfat în fața morții.
Creștinii din trecut își decorau casele de Crăciun și cu ilice. Ei l‑au numit „copacul sfânt (holly)” deoarece frunzele lui țepoase le reaminteau de coroana de spini pe care Iisus a purtat‑o când a fost crucificat, iar fructele sale roșii seamănă cu picăturile de sânge vărsate de El pentru iertarea păcatelor noaste.
Probabil că cea mai răspândită tradiție de Crăciun, dăruirea de cadouri celor dragi, se trage din faptul că magii i‑au oferit cadouri lui Iisus. Ei au văzut pe cer un semn care le‑a semnalat nașterea lui Mesia și s‑au dus să‑L venereze și au dăruit familiei Lui cadouri de aur, tămâie și smirnă. Darul de aur simbolizează regalitatea Sa. Darul de tămâie semnifica divinitatea Sa. Este o rășină aromatică din care se creau parfumuri demne de regi. Smirna, al treilea dar, era o altă rășină aromatică, din care se făceau parfumuri cu care se îmbălsămau morții. Aceasta simboliza umanitatea lui Iisus și faptul că El va muri pentru noi. Nașterea, suferința, moartea și slava lui Iisus au fost dezvăluite chiar de darurile magilor.
Dar de ce toate aceste tradiții? Să mergem în urmă la primul Ajun de Crăciun, când niște păstori aveau grijă de turmele lor pe dealurile din apropierea Betleemului. O lumină puternică s‑a arătat în ceruri iar îngerii au anunțat prin cântec nașterea lui Iisus. Păstorii au fost într‑atât de entuziasmați că au fugit să spună tuturor cele întâmplate. Imaginează‑ți bucuria Mariei și a lui Iosif când au ținut în brațe pe Fiul lui Dumnezeu! Aceeași bucurie de nedescris poate fi simțită de toți cei care îți deschid inimile să primească iubirea lui Dumnezeu prin Iisus.