Am fost foarte emoționată să fiu din nou mamă. Allen era un băiețel binedispus și ușor de îngrijit. Îl puneam în leagăn, iar el stătea acolo, cuminte, fie că era treaz, fie că dormea, iar eu îl legănam cu piciorul, în timp ce lucram pe calculator. Munca mea era muncă de birou și lucrasem cu jumătate de normă de acasă, de aceea am fost bucuroasă că îmi puteam continua activitatea. Eram mândră de mine, că mă puteam ocupa atât de bine de mai multe lucruri deodată, iar alții mă lăudau și ei. Chiar și atunci când Allen a crescut și stătea mai mult timp treaz, tot îi plăcea să stea în leagăn.
Dar, într-o zi, pânza leagănului părea să ajungă mai aproape de pământ. M-am gândit că poate sora lui mai mare, Jessica, care avea vreo trei anișori, să fi stat în el și să‑l fi îndoit. Am încercat să aduc cadrul metalic la forma inițială, însă fără succes. L-am rugat pe soțul meu să se uite la leagăn, iar el mi-a spus că ar trebui resudat. Ar fi fost mai ușor să cumpărăm altul nou.
Apoi a venit și timpul pentru Allen să se ducă la culcare. Eu eram obișnuită să-l leagăn până adormea, în timp ce continuam cu lucrul, dar acum a trebuit să-l leagăn în brațe. Mai întâi l-am legănat plimbându-mă prin cameră, apoi așezată pe un scaun-balansoar. Până la urmă a adormit, dar atunci mi-a fost teamă să-l pun în pătuț ca nu cumva să se trezească. Așa că am stat cu el în brațe, însă mă simțeam atât de nefolositoare. Mă gândeam la toate câte aveam de făcut, ceea ce mi-a accentuat și mai mult supărarea.
Atunci mi-a venit în minte un gând. Să mă rog. Mi-am amintit de o carte pe care o citisem, intitulată: Nu sta degeaba, roagă-te. 1 Și asta am făcut. M-am rugat pentru bebelușul meu, pentru munca soțului meu, pentru fiica mea, pentru diferitele mele responsabilități, pentru prieteni și membrii familiei. Iar când bebelușul s-a trezit, eu m-am simțit surprinzător de înviorată și bine dispusă. M-am simțit ca și cum am realizat mai multe decât dacă aș fi petrecut tot acel timp în fața calculatorului. Și probabil că așa și era.
Iisus ne-a spus să ne rugăm neîncetat. 2 Eu nu sunt nici pe departe la acel nivel de rugăciune, însă dacă voi folosi timpul cât bebelușul meu doarme ca să mă rog pentru alții, poate că voi ajunge ceva mai aproape de acel ideal. Prin această întrerupere a rutinei mele orientată spre realizări materiale, Dumnezeu a putut să-mi arate ceva cu o valoare de mai lungă durată.