Eu și prietenii mei ne-am uitat la un film în care un bărbat supraponderal s‑a hotărât, pentru diferite motive, să alerge într‑un maraton. El este un tip lipsit de motivație; urăște angajamentele și este în general plin de scuze. Filmul prezintă cu umor drumul lui spre atingerea condiției fizice, dar tema filmului era dedicarea și fiabilitatea.
Când vine vremea să alerge cei 42,2 km la început merge bine. Face un timp bun și are viziunea să ajungă la final.
Dar se izbește de un „zid”. Zidul este termenul folosit de alergătorii de cursă lungă când descriu sentimentul de a fi complet incapabili să meargă mai departe. Corpul tău strigă: „Nu! Nu vrei să faci asta!”.
În film, „zidul” mintal de care se izbește personajul principal este reprezentat sub forma unui zid masiv de cărămizi roșii care merge la infinit. Simte că nu mai poate face niciun pas. Atunci trebuie să-și reamintească de ce face lucrul acesta – să‑și dezvolte auto-disciplinarea și perseverența – și pentru cine o face – pentru fiul său, pentru femeia iubită și pentru prietenii lui.
Încet, concentrându‑și gândurile asupra persoanelor care îl susțin și a importanței realizării sale, începe să lovească zidul și să îl doboare, cărămidă cu cărămidă, până termină ceea ce a început și străbate cu succes maratonul. Iubesc scena aceea!
În orice lucru nou și dificil pe care încerci să‑l faci există un moment în care te simți copleșit de sentimentul că nu poți continua. Te izbești de un zid. Este atât de frustrant și bine definit.
Dar, pentru mine, când mă concentrez asupra motivului pentru care am acceptat noua provocare și pentru cine o fac, îmi găsesc mereu puterea să dărâm, încet dar sigur, zidul și să merg mai departe. Când mă gândesc la toți cei care mă susțin și la ceea ce voi realiza dacă îmi ating țelul, mă simt inspirat din nou. Atunci îmi imaginez că, cărămizile din care este făcut zidul meu sunt înlăturate de o mână cerească mai puternică decât a mea.
Noi, creștinii, suntem binecuvântați să avem cele mai bune motive să ne continuăm cursa. Dragostea este pentru ce facem iar Iisus este pentru cine o facem!