Eu și soția făceam o plimbare pe un câmp cu iarbă în Australia. Trecusem de un gard care împrejmuia niște cai care pășteau liniștiți când, dintr‑o dată, am auzit un zgomot jalnic. O vrăbiuță rămăsese încâlcită în niște sfori. Piciorușul îi rămăsese prins în niște sfori care atârnau de la gard, iar pasărea tot dădea din aripi și se învârtea încercând să se elibereze, dar fără succes.
Am încercat să ne apropiem ca să o eliberăm, dar sărmana nu înțelegea. Cu cât ne apropiam mai mult cu atât mai mult se zbătea. Am căutat prin buzunar să găsesc ceva cu ce să tai sfoara. Soția mea a găsit o cheie, care a tăiat sfoara fără probleme. Vrăbiuța a zburat imediat fără să se uite înapoi ca să ne mulțumească.
Uneori s‑ar putea să ne simțim și noi ca această vrăbiuță. Ne simțim prinși ca într‑o capcană de situații sau circumstanțe dificile. Când ne‑am așteptat mai puțin atunci au apărut necazurile. Poate am fost concediați, poate ne‑am îmbolnăvit sau ne‑am certat cu cineva drag. Poate ne-a lovit disperarea, presiunea muncii sau dificultățile financiare.
Poate dacă ne amintim de situația vrăbiuței ne‑ar ajuta să înțelegem că Dumnezeu este mereu lângă noi, așa cum a fost cu păsărica: „Niciuna (vrăbiuță) nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru” (Matei 10:29). El încearcă mereu să ne ajute – dacă doar l‑am lăsa. Să ne încredem în Dumnezeu înseamnă că sufletele noastre sunt eliberate de griji, iar noi putem sta liniștiți, știind că El va rezolva lucrurile. Tot ce trebuie să facem este să primim ajutorul Lui din Ceruri. Precum vrăbiuța, putem avea și noi un final fericit după necazurile noastre.