Micul bufet de la firma noastră era animat de poveștile oamenilor. Colegii mei stăteau în grupuri și camera zumzăia de conversațiile lor. În acea dimineață nu mă prea simțeam înstare să socializez și m‑am așezat singură. Priveam pe fereastră gândindu‑mă la pierderea mea recentă, la dificultățile din relațiile mele cu colegii și la o supărătoare problemă de sănătate și mă întrebam când voi ajunge oare la proverbialul sfârșit al tunelului ca să văd și eu din nou soarele.
Sorbind din cafea am privit în jur și am observat că parcă fiecare avea ceva de povestit. Parcă toți se bucurau să‑și spună partea, dar puțini erau cei care ascultau. M‑am gândit că mi‑ar prinde bine să am un prieten care se pricepe să asculte și care ar putea să mă ajute să‑mi fac ordine în gândurile mele tulburi. Atunci mi‑a venit ideea. În loc să aștept să apară acel prieten, poate ar trebui să încerc să fiu eu un astfel de prieten pentru alții și pentru că eram la început de an aș putea să trec asta pe lista mea de rezoluții.
Concentrându‑mă acum să‑mi îmbunătățesc calitățile de ascultător m‑am uitat și la cum ascult de Dumnezeu. Mi‑am dat seama, bineînțeles, că mai este loc de îmbunătățiri și că trebuie să‑mi dezvolt simțul de a prinde instrucțiunile Sale divine. Dacă aș fi sinceră cu mine însămi aș spune că în ultima vreme mai mult am vorbit în rugăciunile mele și mai puțin am ascultat.
Există atât de multe de învățat despre această calitate de ascultător, însă primul pas este să te decizi să fii un bun ascultător pentru alții așa cum ai vrea să fie ei pentru tine. Odată ce am făcut primii pași, chiar micuți, am observat că relația mea cu colegii și cu prietenii s‑a îmbunătățit.
Iar Dumnezeu m‑a condus și pe mine la „ascultătorul” meu personal care, concentrându‑și atenția doar asupra mea, a reușit să mă ajute să‑mi fac ordine în gânduri și să simt că cineva mă înțelege. „Dați și vi se va da”. 1
- Luca 6:38 ↑