Totul a început când fratele meu m‑a sunat dimineața devreme să‑mi spună că mama fusese dusă de urgență la spital. Mai târziu m‑a sunat să‑mi spună că a murit. Când am aflat am plâns și am fost șocat!
Atunci am început să mă rog și am primit cea mai minunată viziune. Am văzut‑o pe mama zâmbind cu cel mai minunat și mai ceresc zâmbet. Era așa de bucuroasă! Parcă îmi spunea: „Nu te îngrijora. Acum sunt în Rai și sunt bucuroasă să‑mi întâlnesc fii care sunt deja aici”. După ce am avut această viziune cu mama în Rai, fericită, am fost liniștit și n‑am mai plâns.
Serviciul ei funerar a fost o mărturie extraordinară. Ne‑am reîntâlnit cu membrii ai familiei și prieteni pe care nu‑i văzusem de mult. Am vorbit și am împărtășit câteva gânduri despre mama. Le‑am spus celor prezenți despre Rai și despre viața veșnică, subliniid faptul că Iisus a înviat din morți în a treia zi și asemenea vom învia și noi la întoarecerea Lui, explicând că cei morți în Hristos vor învia primii.
Am vorbit despre realitatea vieții de dincolo așa cum este prezentată în Biblie și în nenumăratele experiențe și cărți pe acest subiect. La final i‑am invitat pe toți să‑L primescă pe Iisus și cam 50 de oameni l‑au acceptat pe Iisus în inimile lor.
Însă povestea nu se termină aici. După slujbă și prezentarea mea, o doamnă dintr‑o altă capelă unde se ținea o altă slujbă m‑a întrebat dacă n‑aș putea să vin să vorbesc și să mă rog și la slujba surorii ei, fiindcă nu avea pe nimeni să facă asta.
Am fost de acord și m‑am dus în cealaltă capelă împreună cu soția mea, Lorena. Am vorbit și acolo despre Rai și m‑am rugat cu membrii familiei decedatei și vreo 40 de oameni L‑au acceptat pe Iisus în inimile lor. Au fost foarte recunoscători că ne‑am rugat pentru ei. La final s‑au îmbrățișat. Plângeau, mișcați de rugăciune. Și mi‑au mulțumit din suflet.
Deci, plecarea mamei la Rai a rezultat într‑o mare mărturie față de rudele și de prietenii mei și față de ceilalți oameni, necunoscuți mie dar nu Domnului, pe care a vrut ca eu să‑i ating cu iubirea Lui.