Cu câțiva ani în urmă vecina mea era o fetiță timidă de 10 ani cu ochi curioși și un zâmbet larg.
Într‑o zi Eva mi‑a spus că visa să învețe să cânte la pian. Din păcate părinții de‑abia reușeau să pună mâncare pe masă pentru familia lor de opt membri și nu‑și permiteau să‑i cumpere un pian și să o dea la lecții de pian. Apoi am vorbit despre altele, dar gândul mi‑a zburat la pianul meu electronic prăfuit pe care‑l țineam de mulți ani în dulap și la lecțiile de pian pe care le luasem eu în copilărie, pentru care nu fusesem recunoscătoare pe atunci. Mi‑am amintit de versetul biblic: „Fără plată ați primit, fără plată să dați”.1
Am întrebat‑o pe Eva dacă ar vrea să o învăț eu și ochii i‑au sclipit de bucurie. „Mi‑ar plăcea foarte mult!” a exclamat ea.
A început să vină la mine pentru lecții gratuite și să exerseze la pianul meu. Am petrecut momente plăcute împreună și i‑am vorbit și despre Iisus. În zilele când aveam lecții mă aștepta la ușă, cu partiturile în mână, să vin de la lucru.
Apoi căile noastre s‑au separat dar am păstrat legătura de‑a lungul anilor. Acum are familia ei și nu a devenit pianistă profesionistă, însă poate cânta suficient pentru plăcerea ei și cât să‑și învețe proprii copii.
Dar mai important este faptul că L‑a pus pe Iisus în centrul vieții ei. El este ancora și prietenul ei și își împărtășește credința cu alții.
Sunt recunoscătoare că Dumnezeu a adus‑o pe Eva în viața mea și că am putut pune și eu o piesă din mozaicul vieții ei. Această întâmplare m‑a învățat cât de important este să dăruiești și că timpul dăruit poate avea un impact mai puternic decât ne‑am imagina.
- Matei 10:8 ↑